În contextul educațional contemporan, implementarea metodelor inovatoare și eficiente pentru predarea limbilor străine este de stringentă actualitate. Predarea tradițională, centrată pe gramatică și vocabular, nu prezintă interes pentru elevii de astăzi, fiind necesară o abordare interdisciplinară și creativă, care să îi pregătească pentru interacțiunile din viața de dincolo de pereții școlii. Una dintre aceste abordări este integrarea storytelling-ului în procesul de învățare, o tehnică care permite elevilor să își dezvolte competențele lingvistice într-un mod natural și semnificativ. Cursul de teatru „English Acts” propune o abordare transdisciplinară inovativă pentru predarea limbii engleze, în care storytelling-ul devine un instrument central pentru învățare. Acest cadru oferă elevilor oportunitatea de a învăța engleza prin intermediul narațiunilor și al jocului dramatic. Teatrul devine astfel nu doar un spațiu pentru exprimare creativă, ci și un mediu de învățare lingvistică profundă, în care elevii își îmbunătățesc abilitățile de comunicare într-un mod imersiv și colaborativ. În „English Acts”, elevii nu doar învață limba engleză, dar se conectează cu poveștile, personajele și temele dramatice într-un mod autentic, ceea ce face învățarea captivantă și relevantă pentru experiențele reale. Această lucrare își propune să analizeze modul în care storytelling-ul poate fi integrat eficient în predarea limbii engleze prin intermediul tehnicilor dramatice, oferind bune practici și exemple din cadrul cursului „English Acts”.
Problema centrală de la care am pornit în crearea cursului este lipsa unui cadru educațional care să integreze eficient predarea limbii engleze și pedagogia dramatică, în special în contextul unui curs de teatru în limba engleză. Predarea limbii engleze este adesea limitată la metode tradiționale axate pe gramatică și vocabular, iar activitățile dramatice sunt tratate separat, deși teatrul oferă o oportunitate unică de a învăța limba într-un mod autentic, creativ și interactiv. Kieran Egan (1988) subliniază că „predarea prin povești activează imaginația și creează un context viu pentru învățare”, dar în predarea limbii engleze, această metodă nu este suficient exploatată. Într-un curs de teatru, unde limbajul este central pentru exprimare, storytelling-ul poate deveni o metodă de predare esențială. Cu toate acestea, majoritatea cursurilor de engleză nu includ suficient storytelling-ul ca instrument pedagogic specific pentru învățarea unei limbi străine, ceea ce reduce potențialul de învățare autentică și imersivă.
Persistența acestei probleme este rezultatul mai multor factori, care vor fi analizați succint în cele ce urmează. Separația dintre artele dramatice și predarea limbii engleze reprezintă un prim factor. În actualul context educațional, artele dramatice și predarea limbii engleze sunt văzute ca domenii distincte, cu obiective și metode de predare diferite. Această separare reduce oportunitățile de integrare a tehnicilor dramatice și narative în predarea limbii engleze. Un alt factor este focalizarea excesivă pe rezultatele formale și evaluările standardizate. În predarea limbii engleze, accentul este pus adesea pe testele de gramatică și vocabular, în detrimentul metodelor interactive și creative, cum ar fi actoria și storytelling-ul. Jerome Bruner (1990) subliniază că „actele de învățare trebuie să fie ancorate în sens și în contextul unei comunități de învățare”, iar metodele dramatice oferă exact acest tip de contextualizare. Lipsa resurselor și formării adecvate pentru profesori nu face decât să contribuie la aceasta. John McDrury și Maxine Alterio (2003) susțin că storytelling-ul „oferă o punte între învățare și experiență”, dar acest potențial nu este suficient exploatat de multe ori din cauza lipsei de formare specifică în utilizarea narativului pentru învățarea limbilor străine.
Integrarea pedagogiei dramatice și a storytelling-ului în cursul de teatru în limba engleză, folosind o abordare transdisciplinară, a fost soluția pe care am adoptat-o cu succes pentru a crește nivelul de interes al elevilor pentru învățarea limbii engleze, dar și pentru a le oferi celor care au un nivel avansat oportunitatea de a-și folosi cunoștințele și de a se pregăti pentru situații reale, în care vor folosi limba engleză în viața de zi cu zi. Storytelling-ul permite elevilor să învețe prin experiență, exprimare creativă și colaborare. Într-un curs de teatru, elevii vor fi angajați în activități de joc de rol bazate pe narațiuni istorice, literare sau contemporane. Această metodă îi ajută pe elevi să își dezvolte abilitățile de exprimare în engleză, în timp ce explorează teme și concepte variate. Heathcote și Bolton (1995) susțin că jocul de rol „oferă un cadru sigur în care elevii își pot explora ideile, valorile și emoțiile”, iar în contextul învățării limbii engleze, acest cadru poate facilita dobândirea unei fluențe lingvistice naturale.
Proiectele de grup în care elevii creează și joacă propriile povești în limba engleză le permit să practice nu doar abilitățile lingvistice, ci și creativitatea și gândirea critică. Egan (1988) a evidențiat că „poveștile sunt o modalitate naturală de a structura și reține informații”, astfel că elevii pot învăța limba engleză prin intermediul narațiunilor pe care le creează și le interpretează. Elevii aleg adesea să creeze povești dramatice în format digital, utilizând tehnologia pentru a dezvolta scenarii în limba engleză. McDrury și Alterio (2003) susțin că storytelling-ul digital le permite elevilor „să combine scrierea, vorbirea și tehnologia pentru a crea narațiuni complexe și captivante”. Aceasta poate facilita învățarea limbii engleze prin tehnici moderne și metode de predare inovative.
Storytelling-ul și teatrul pot fi utilizate cu succes pentru a explora teme interculturale, permițând elevilor să se familiarizeze cu diverse culturi și perspective. Zipes (1995) argumentează că „poveștile sunt o modalitate prin care oamenii își pot împărtăși experiențele și pot construi legături între culturi”, iar această abordare este esențială într-un curs de teatru în limba engleză, unde elevii pot dezvolta atât abilități lingvistice, cât și înțelegere interculturală.
Implementarea unui cursului opțional de teatru în limba engleză, dacă există această nevoie în instituția de învățământ, poate fi o abordare transdisciplinară de bun augur, atât pentru elevi, cât și pentru echipa de profesori și o soluție la problemele identificate anterior. Un curriculum axat pe dezvoltarea competențelor lingvistice (vorbire, ascultare, citire și scriere) într-un context creativ și colaborativ și obiective care să includă dezvoltarea abilităților de gândire critică, a empatiei și cooperarea interculturală prin jocuri dramatice și storytelling sunt primii pași. Curriculumul va fi organizat în unități tematice, fiecare având la bază o poveste sau o temă dramatică. Fiecare unitate va include activități de citire, analiză a textelor, jocuri de rol, improvizație și creație de scenarii în limba engleză. În plus, se pune accent pe dezvoltarea vocabularului tematic și a structurilor gramaticale într-un mod contextualizat. Profesorii vor utiliza tehnici de storytelling, improvizație și jocuri dramatice pentru a stimula participarea activă a elevilor. Fiecare sesiune va include activități de grup care să încurajeze colaborarea, precum și momente individuale de reflecție și autoevaluare. Pentru acest curs, școlile au nevoie de spații adaptate activităților dramatice, care să permită mișcarea liberă și montarea decorului. În cazurile în care spațiul este limitat, se pot folosi săli de sport sau chiar curtea școlii pentru anumite activități. În cadrul unităților de învățare care includ storytelling digital, elevii vor avea nevoie de acces la echipamente tehnologice (tablete, camere video, telefoane) pentru a crea narațiuni interactive sau scurtmetraje dramatice. Evaluarea se va face pornind de la performanțele dramatice ale elevilor, creativitatea în storytelling și colaborarea în grup. Profesorii vor oferi feedback continuu pe parcursul activităților dramatice, pentru a sprijini dezvoltarea lingvistică și personală a elevilor. Elevii pot crea un portofoliu cu lucrări (scenarii, povești, scene filmate) care va demonstra progresul său atât în domeniul lingvistic, cât și în cel dramatic. Acest portofoliu va fi folosit ca instrument de evaluare finală, evidențiind învățarea prin proiecte.
În concluzie, implementarea cursului „English Acts” în cadrul învățământului formal, ca opțional de teatru în limba engleză, oferă elevilor o oportunitate unică de a-și dezvolta competențele lingvistice și abilitățile creative într-un mediu colaborativ și imersiv. Abordarea transdisciplinară, care combină storytelling-ul cu pedagogia dramatică, nu doar că îmbunătățește învățarea limbii engleze, dar sprijină și dezvoltarea personală a elevilor prin participarea activă la activități teatrale și narative și poate deveni un model inovativ de predare a limbii engleze prin artă.
Bibliografie
Boal, A. (2002). Jocuri pentru actori și non-actori. Routledge.
Egan, K. (1988). Teaching as Storytelling: An Alternative Approach to Teaching and Curriculum in the Elementary School. University of Chicago Press.
Heathcote, D., & Bolton, G. (1995). Drama for Learning: Dorothy Heathcote’s Mantle of the Expert Approach to Education. Heinemann.
McDrury, J., & Alterio, M. (2003). Learning through storytelling in higher education. Kogan Page.
Zipes, J. (1995). Creative storytelling: Building community, changing lives. Routledge.
Bruner, J. (1990). Acts of Meaning. Harvard University Press.
Gardner, H. (2006). Multiple Intelligences: New Horizons. Basic Books.
Nicholson, H. (2005). Applied Drama: The Gift of Theatre. Palgrave Macmillan.
Schön, D. A. (1983). The Reflective Practitioner: How Professionals Think in Action. Basic Books.
prof. dr. Andreia Macarov – Palatul Copiilor Iași
