Povestea – o artă, un meșteșug

Ce înseamnă a povesti?

• Povestea este arta în care un povestitor transmite un mesaj, adevăruri, informaţii, cunoştinţe sau înţelepciune pentru o audienţă – de multe ori subliminal – într-un mod distractiv, folosind orice aptitudine (artistică) sau recuzită pentru a capta atenţia publicului.
• Povestea este o artă orală, prin care se creează imagini în mintea ascultătorului. În timpul punerii unei povești  are loc ca un flux de comunicare deschis și direct cu dus și întors, între povestitor și public.
• Povestea are mai multe efecte pozitive:
•   Educă
•   Crează divertisment și recreere
•   Influențează

Despre storytelling

• Storytelling, denumit şi Arta povestirii este o metodă care porneşte de la o poveste, un mesaj, o valoare, un principiu ce se doreşte a fi transmis, pentru a fi înțeles, explorat şi apoi adaptat în manieră personală de către fiecare ascultător în parte. Arta de a spune poveşti este adecvată procesului instructiv-educativ şi poate fi accesibilă la orice vârstă şi pentru toate abilităţile. 
•  Poveștile au farmec și magie nu doar pentru copii, au puterea de a da curaj omului în general, de a ieși dintr-o situație / stare de confuzie, de nesiguranță, deschizând ușa spre noi oportunități. Apoi, după lupta dusă de a fi alături de erou și de a găsi soluția (gândirea exactă), descoperim că totul se termină cu bine, ceea ce oferă speranță și o stare de bine (gândirea afectivă).
• Când se spune o poveste, de fapt se spun 2 povești; una e cea ascultată și alta e cea din imaginația ascultătorului.
•  Eroii din narațiune sunt ca și noi, astfel personajele din poveste devine model, pe care putem/vrem să îl urmăm. Ei fac pasul și schimbă situația. Odată perceput acest mecanism din poveste, e asimilat imediat de creier, iar în cazul unei situații similare în realitate , omul acționează precum eroul din poveste.

Ei bine, nu e chiar așa complicat

• Nu este nevoie de echipament special în afară de pură imaginaţie, puterea de a asculta şi de a vorbi, pentru a crea imagini artistice. 
• Există poveşti proprii, există cele consacrate, şi poveşti nescrise, ce pot fi create de către povestitor. Poveştile implică emoţii, valori, experienţe individuale şi de grup, probleme şi, cu siguranţă, multiple soluţii. Povestea nu este însă doar a povestitorului, ea există pentru a fi transmisă, transformată, recreată.

O scurtă istorisire a iscusinței în povestire

Dumnezeu a creat Lumea prin Cuvânt. 

Hristos este numit Însuși Cuvântul! 

Așadar prin cuvânt putem crea, zidi dar și distruge. 

Cuvântul doare sau vindecă cel mai mult.  

De pe timpuri

• Din timpurile cele mai vechi s-au spus povesti. Se desenau imagini  narative pe pereții peșterilor. Era greu și costisitor, să scrii pe piatră sau pe pergament, așadar multe din faptele de-a lungul istoriei omenirii s-au transmis oral, ca o poveste. În perioada medievală, multe din poveștile, care nu circulau decât din generației în generație de povestitori , menestreli prin piețele burgurilor,  s-au scris pe hârtie. Astfel povestitorii nu mai erau necesari, întrucât oricine putea deja să citească povestea.
• În timpul războaielor mondiale, toate formele de culturalizare erau distruse, precum teatrul, filarmonica, opera, biblioteca, etc. astfel că oamenii au revenit la arta de bază: spunere unei povești. Era o formă de a fugi din realitatea groaznică în care trăiau.Totodată, s-au creat în acea perioadă plină de conflicte și drame, multe povești bazate pe întâmplări reale.
• În anii 1970 a reînviat arta povestirii prin actori, care au trecut de la arta spectacolului la arta povestirii orale. De asemenea, mulți bibliotecari au început să spună povești în fața publicului format din copii, pentru a le stârni gustul pentru lectură.
• În perioada războiului din Vietnam, a apărut în SUA o revoltă teribilă a tinerei generații împotriva violenței, e vorba de perioada flower-power, care în arta povestirii își spune cuvântul prin apariția multor festivaluri de gen și evident, duce la creșterea numărului noilor artiști –povestitori, care susțineau prin povești: pacea, iubirea și finalul fericit. Publicul a fost foarte receptiv deoarece povestea oferă speranță și totul se termină cu bine.
• Astăzi sunt zeci de festivaluri de arta povestirii în întreaga lume și mii de povestitori. Povestitorii profesioniști fac ceea ce le place și îi bucură, dar și trăiesc din această artă. Ei spun povești în școli, grădinițe, biblioteci, teatre, festivaluri, etc. și călătoresc prin toată lumea cu traista de povești în spinare.

Storytellingul este o artă sau metodă participativă ce implică publicul în toate etapele:

– pregatirea publicului pentru poveste (introducerea în temă), 

– povestea în sine (incluzand elemente legate de voce, tonalitate, obiecte utilizate) 

– ieşirea din poveste (creaţie, reflecţie, punere în scenă).

• Povestea construieşte un mediu în care ascultătorii se simt în siguranţă, pot reflecta asupra experienţelor proprii, realizând un dialog cu ei înşişi sau cu ceilalţi. Cei implicaţi în procesul ascultării îşi dezvoltă abilităţi de ascultare activă şi capacitatea de concentrare, puterea de observaţie, capacitatea a accepta, recepta și acționa la situaţii noi şi, în acelaşi timp, capacitatea de a reflecta asupra propriilor experienţe. O poveste poate fi folosită cu succes în curriculum (în lectură, istorie,geografie, religie, ştiinţă şi multe altele – la toate nivelurile de învăţământ).

• Într-o lume tot mai agitată, a povesti reprezintă o modalitate de a ne reaminti că întotdeauna cuvintele alese cu grijă sunt puternice, că ascultarea este importantă şi că o comunicare clară aduce oamenii împreună la masa dialogului.

Dacă ai valorificat aceste informații, revino cu un comentariu despre experiența ta.

Giorgiana Elena Popan

Drd. în Arta Povestirii

IDEEA CU CARE SĂ PLECI

Povestitorul trebuie să se pregătească înainte de a interpreta povestea în sensul în care să cunoască foarte bine (să nu o citească) astfel încât să pună în valoare mesajul acesteia.