Cum să te îmbogățești educațional, cultural și spiritual dintr-o traistă cu povești?
Povestea poate fi privită astfel:
- ca artă – este o artă performance, spectaculoasă, a cărei instrument este propriul corp al artistului, se utilizează limbajul corporal, vocal și semiotic, se prezintă pe o scenă, este nevoie de un public și un context teatral, o convenție scenică, astfel toate elementele creează o reprezentație artistică, estetică, ce dă imboldul la reflexie dar și bucură publicul în același timp;
- ca instrument de lucru în companii ( marketing): poate ajuta la îmbunătățirea comunicării în afaceri, transmiterea unui mesaj deștept, comunicarea și promovarea unui brand, crearea și întărirea unei comunități/ echipe de muncă: teambuilding*;
- ca instrument de lucru în public speaking – oferă încredere, curajul de a susține propriul punct de vedere și dezvoltă arta demagogiei*;
- ca instrument de lucru în terapie – miturile sunt tipologii arhetipale, realizând acest fapt, povestea ajută să înțelegem lumea înconjurătoare, să comunicăm, să ne exprimăm pe noi înșine;
- ca instrument de lucru în educație – învață fără să impună, transmite mesaje pe care elevul singur le descoperă.
~ Arta de a spune poveşti este aplicată cu precădere în Marketing, Public Speaking și Leadership. Este căutată arta aceasta în lumea Marketingului deoarece: un discurs are scopul de a informa și de a convinge publicul, accentul este pus pe transferul de informații și pe expertiza vorbitorului, o poveste însă construieşte un mediu în care ascultătorii se simt în siguranţă și sunt invitați să reflecteze asupra experienţelor trăite. Povestitorul nu este o autoritate superioară ci este o persoana care comunica direct, de la om la om. Povestea se spune cu grija, respectând tehnicile din arta povestirii, ea facilitează atât dialogul interior, cât și empatizarea și stabilirea unui dialog cu ceilalţi participanți. ~
Tipurile de povești:
- Pilde biblice
- Povești populare, tradiționale
- Mituri
- Legende
- Basme
- Mituri urbane/rurale
- Povești din diferite context istorice, sociale sau culturale( reale sau ficțiune)
- Povești personale (autobiografice, de familie, de comunitate cu tradiții specifice, etc.)
- Anecdote, gaguri, glume, etc.
- Povesti improvizate pe loc, inspirate din realitatea istorică sau contemporană sau absurde.
Procesul de receptarea a poveștii la nivelul creierului:
- partea frontală a creierului reacționează imediat la stimul (povestea) și are 2 parti ;
- Emisfera dreaptă – gândirea creative, afectivă, etc. = răspunde la emoții, afecte etc.
- Emisfera stângă – gândirea logică, exacta, etc. = răspunde la intrigă/ conflict/ drama poveștii;
- Activitatea creierului în timpul ascultării unei povești:
- Gândirea logică ”Ce se întâmplă apoi?” – astfel, creierul intră în acțiune, rămâne ”treaz”;
- Gândirea afectivă ” Sper că totul se va termina cu bine!”;
- Gândirea critică ”Este exact ca și în cazul meu!?”;
- Creierul ascultătorului intră pe frecvența creierului povestitorului – se intră în lumea poveștii, contextul real dispare pe moment, timpul stă în loc;
- Creierul începe să creeze imagini narative despre poveste;
- Creierul învață noi forme de a rezolva o problemă/ conflict (precum eroul din poveste) , dar e o soluție pe care o descoperă liber, nu i se impune, ”ascultătorului îi pică fisa”;
- Noile forme de soluționare a unui conflict, precum eroul din poveste, devin căi /forme comportamentale asumate de ascultător. Se crează noi conexiuni în creier, care rămân și devin forme de reacție firească a omului, la momentul oportun;
- ACEASTA E PUTEREA UNEI POVEȘTI BUNE!
În concluzie:
- Povestea vindecă și/sau este autovindecatoare. Dacă intră în acțiune emisfera stângă și omul își pune întrebări: ”Ce aș face eu pentru erou ca să scape? / Ce aș face eu în acea situație?” apoi creierul găsește o soluție dar nu e stresat de situație, întrucât nu e în realitate, ci se află într-un context protejat, o convenție. Povestea oferă siguranța unui cadru, în care nu pățești nimic rău, dar unde totuși poți găsi răspunsul salvator, care te poate vindeca tine însuți fără nevoia de a trece real prin acea situație.
- Povestea ajută expresivitatea, dezvoltă capacitatea participanţilor de a-şi comunica gândurile și sentimentele într-un mod articulat, de a asculta activ, de a se concentra, de a recepta şi reacţiona la situaţii noi, în acelaşi timp reflectând asupra propriilor experienţe, stimularea creativităţii prin storytelling contribuie și la câştigarea încrederii în sine. Totodată, participanții își dezvoltă abilități de ascultare activă și capacitatea de concentrare, puterea de observație, capacitatea de acceptare și receptivitatea la situații noi și-n același timp, reflectarea asupra propriilor experiențe și rezolvarea unor probleme.
Giorgiana Elena Popan
Drd. în Arta Povestirii
Dacă ai valorificat aceste informații, revino cu un comentariu despre experiența ta.
IDEEA CU CARE SĂ PLECI
Povestea are un efect benefic, sănătos atât asupra creierului cât şi în dezvoltarea capacităţii participanţilor de a-şi comunica gândurile și sentimentele.
