Introducere. În educația preșcolară, storytelling-ul (povestirea) reprezintă o metodă eficientă de a facilita învățarea prin intermediul unei abordări integrate, care combină jocul dramatic, creativitatea și învățarea experiențială. Acest tip de pedagogie își găsește aplicabilitatea în diverse discipline și domenii de dezvoltare ale copilului, incluzând limbajul, gândirea critică, competențele socio-emoționale și dezvoltarea cognitivă.
Pedagogia dramatică folosește elemente de teatru și interpretare pentru a stimula implicarea activă a copiilor. În combinație cu storytelling-ul, aceasta îi ajută pe copii să devină participanți activi la procesul de învățare, dezvoltându-și abilitățile de exprimare, empatie și rezolvare de probleme prin intermediul poveștilor dramatizate.
Ca principii de bază ale storytelling-ului în pedagogia dramatică se pot menționa: participarea activă, imaginația și creativitatea, precum și interdisciplinaritatea.
În ceea ce privește participarea activă, aici copiii sunt implicați direct în desfășurarea poveștii, fie prin acțiuni fizice, fie prin roluri de personaj, imaginația și creativitatea fiind un bun prilej pentru micuți ca să găsească soluții cinedite pentru provocările din poveste.
Dacă ne referim la tnterdisciplinaritate, storytelling-ul poate conecta multiple domenii ale învățării, cum ar fi limbajul, matematica, științele și artele, promovând o abordare transdisciplinară.
Abordarea transdisciplinară a storytelling-ului în curriculumul preșcolar
În educația modernă, abordarea transdisciplinară are scopul de a conecta mai multe discipline pentru a oferi o învățare integrată și profundă. În curriculumul preșcolar, această abordare poate îmbina storytelling-ul cu diverse domenii de cunoaștere, precum artele vizuale, științele sau chiar matematica. Astfel, povestea devine un pretext pentru a explora concepte diverse, iar pedagogia dramatică oferă un cadru flexibil pentru aplicarea lor. Integrarea artei dramatice ajută copiii să își dezvolte abilitățile motorii și expresive prin jocuri de rol, mișcare și interpretare scenică., să dobândească cunoștințe și abilități într-un mod holistic. În contextul storytelling-ului și pedagogiei dramatice, aceasta poate fi aplicată în mai multe moduri:
* dezvoltarea limbajului și a comunicării
– lectura și povestirea interactivă (educatoarele pot citi povești și, ulterior, încurajează copiii să recreeze povestea prin joc dramatic ; opiii pot inventa noi personaje, dialoguri și finaluri)
-îmbogățirea vocabularului (pe parcursul povestirii, copiii învață noi cuvinte și concepte, integrându-le în contextul povești)
-promovarea gândirii critice (în timpul povestirii, copiii sunt încurajați să facă predicții și să identifice relațiile cauză-efect)
*dezvoltarea socio-emoțională
-empatie și colaborare (prin asumarea unor roluri diferite în cadrul poveștilor dramatice, copiii învață să empatizeze cu personajele și cu colegii lor, colaborând pentru a aduce la viață scenariile povestirii)
– reglarea emoțională (copiii explorează și exprimă diferite emoții într-un mediu sigur, ceea ce îi ajută să își dezvolte competențele emoționale și sociale)
*dezvoltarea cognitivă
– rezolvarea de probleme ( povestirile oferă ocazia de a introduce dileme și probleme care necesită soluționare, dezvoltând astfel gândirea critică și abilitățile de luare a deciziilor)
– concepte matematice și științifice (într-o poveste, personajele pot folosi numărarea, sortarea, identificarea formelor sau experimentarea conceptelor științifice într-un mod distractiv și accesibil pentru copii)
*arte și creativitate
– jocul dramatic (copiii pot folosi jocul de rol și activitățile dramatice pentru a recrea scene din povești, stimulând creativitatea și exprimarea artistică)
– desen și pictură (după o sesiune de storytelling, copiii pot ilustra poveștile prin desene sau alte forme de artă, contribuind la integrarea artei în procesul educational)
Implementarea storytelling-ului transdisciplinar în curriculumul formal preșcolar
Integrarea povestirii și pedagogiei dramatice în curriculum poate fi realizată prin activități specifice care să atingă toate ariile de dezvoltare ale copilului. Iată câteva exemple de strategii:
– proiecte tematice. Pe parcursul unei săptămâni sau luni, educatoarele pot construi activități în jurul unei povești sau a unui basm. De exemplu, pentru povestea „Cei trei purceluși”, copiii pot construi case (inginerie), pot număra materiale (matematică), pot discuta despre prietenie și colaborare (dezvoltare socio-emoțională).
– centre de învățare bazate pe povești. Educatoarele pot crea centre de învățare în clasă, unde copiii să exploreze diferite aspecte ale poveștii prin activități individuale sau de grup. De exemplu, un centru poate include jocuri de rol, altul materiale pentru desenarea și reconstruirea poveștii, iar altul obiecte matematice pentru a număra și sorta.
– teatru și spectacol. În cadrul unor teme de învățare, copiii pot pregăti mici spectacole dramatice pentru colegi sau părinți, integrând astfel și dimensiunea socială și culturală a poveștilor.
Beneficiile abordării transdisciplinare prin storytelling se pot enumera:
– învățare holistică (integrarea domeniilor de învățare ajută copilul să își dezvolte simultan competențele cognitive, socio-emoționale și fizice)
-stimularea interesului (povestirea și jocul dramatic fac procesul de învățare mai atractiv, crescând motivația copiilor de a participa active)
– dezvoltarea abilităților de gândire complex (prin implicarea în soluționarea conflictelor din povești, copiii își dezvoltă abilități analitice și strategice)
În concluzie, storytelling-ul în pedagogia dramatică este o metodă inovativă și eficientă de a implementa o abordare transdisciplinară în curriculumul preșcolar. Aceasta permite dezvoltarea integrală a copilului, promovând competențe de limbaj, emoționale, cognitive și creative, într-un mod ludic și atractiv. Prin integrarea poveștilor în activitățile zilnice, educatorii pot crea contexte de învățare relevante și stimulative, care răspund nevoilor variate ale copiilor preșcolari.
Bibliografie:
1.Egan, K. (1986). Teaching as Story Telling: An Alternative Approach to Teaching and Curriculum in the Elementary School. Chicago: University of Chicago Press.
- Gardner, H. (1983). Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences. New York: Basic Books
- Nicolescu, B. (1996). La Transdisciplinarité, Manifeste. Paris: Rocher.
- Piaget, J. (1972). To Understand Is to Invent: The Future of Education. New York: Viking Press.
- https://first7.ro/educatie/tehnici-de-storytelling-in-educatia-timpurie/
Prof. înv. preșcolar Anton Dana,
G.P.P a Seminarului Teologic„Mitropolitul Dosoftei”, Suceava
imagine Compania de Povestitori EduStory
