Storytellingul, denumit şi Arta povestirii este o metodă care porneşte de la o poveste. Povestea poate fi un mesaj, o valoare, un principiu și se dorește ca, prin transmiterea ei, să fie înțeleasă, explorată şi apoi adaptată de către fiecare ascultător în parte. Abilitatea de a spune poveşti este necesară în procesul instructiv-educativ şi poate fi la îndemâna oricui, indiferent de vârstă şi indiferent de capacitățile dobândite. Este nevoie de multă imaginaţie și creativitate, de abilitatea de bun ascultător și orator, pentru a concepe povești.
În viața de zi cu zi, „a povesti” poate fi un mod de a aprinde în mintea copiilor faptul că ceea ce spunem este ceva puternic, că este important să ii ascultăm pe ceilalți cu răbdare pentru a crea o punte de comunicare . Storytellingul este arta în care un povestitor transmite un mesaj, adevăruri, informaţii, cunoştinţe sau înţelepciune pentru un anumit tip de public, într-un mod distractiv, folosind orice mijloc pentru a capta atenţia acestuia. Această metodă implică trei elemente importante: povestea, povestitorul şi publicul. Comunicarea, dialogul dintre aceste trei elemente face ca ”arta povestirii” să poată fi folosită în scop educaţional, dar şi terapeutic.
Știm cu toții că oricine poate spune o poveste. Se spun poveşti proprii, povești consecrate sau poveşti nescrise ce pot fi create chiar în momentul utilizării metodei. Toate poveştile însă implică emoţie, emiterea unor valori, descrierea unor experienţe individuale, situații problematice, dar și rezolvări ale acestor situații. Orice poveste există pentru a fi povestită, uneori cu mici transformări sau creată din nou. Storytellingul este o metodă participativă ce implică ascultătorii în toate etapele: pregătire , povestea în sine şi ieşirea din poveste. Prin povestire, povestitorul construieşte un context în care publicul se simte în siguranţă, poate reflecta asupra propriilor trăiri personale și poate comunica cu cei din jur sau reflecta la propriile gânduri. Procesul ascultării îi ajută pe cei implicați să îşi dezvolte ascultarea activă şi capacitatea de concentrare, puterea de observaţie, capacitatea de acceptare şi receptivitate la situaţii noi şi, în acelaşi timp, reflectarea asupra propriilor experienţe.
Storytellingul aplicat la vârste fragede și în mod constant are o imensă putere de educare, ajutându-i pe cei mici să învețe mult mai repede și dezvoltându-le acestora atașamentul pentru cărți, pentru citit. Orice concept abstract prezentat frumos prin această tehnică și transformat într-o poveste atractivă, devine mult mai accesibil celor mici și mai ușor de reținut. Practic, prin gesturile și sunetele cu care este prezentată o poveste, un concept, atenția ascultătorilor va fi captată la un nivel mult mai profund decât printr-o simplă lectură. Mimica și gesturile, modularea vocii și schimbarea limbajului corporal aduc un plus de emoție mesajului transmis și astfel, senzația de transpunere în poveste este mult mai pătrunzătoare.
În cadrul articolului „ Stimularea interesului pentru lectură prin storytelling” am descris modul în care lectura dezvoltă procesele intelectuale superioare de tip reproductiv, având ca efect dezvoltarea imginației și gândirii creatoare. Atunci când cartea devine prietenul de nedespărțit al elevului, cadrul didactic poate să recurgă la metode care să dezvolte gustul pentru lectură prin momente de artă dramatică. Implicit, vom observa o dezvoltare a competenţelor de comunicare expresivă prin utilizarea de strategii didactice interactive și se va constata o creştere a performanţei elevilor în ceea ce priveşte exprimarea corectă, expresivă.
Educaţia prin storytelling are drept scop dezvoltarea intelectului şi a personalităţii elevului și poate interveni în formarea viitorului adult, completând metodele învăţământului alternativ. Învăţarea prin storytelling se bazează pe jocul de rol, iar strategia educaţională prin joc presupune inventivitate şi ingeniozitate, dezvoltarea imaginaţiei, atenţiei, a spiritului de observaţie, dar şi a comunicării şi creativităţii, asta pe lângă faptul că elevii citesc de plăcere
Consider că elevii au nevoie de acțiuni care să le extindă lumea lor spirituală, să le dezvolte creativitatea, să le satisfacă setea de cunoaștere, să le creeze stări de emoție profundă, descoperind, analizând, apreciind, formându-și propriile convingeri, atitudini și comportamente. Noi, cadrele didactice avem sarcina de a deschide porțile cunoașterii și trebuie să fim pregătiţi să-i orientăm pe cei care voi constitui generațiile următoare, în selectarea pe criterii educative şi culturale a tuturor surselor de informaţie şi a tuturor formelor de reprezentare artistică.
Prof.înv.primar Molnar Anamaria
Școala Gimnazaială „ Avram Iancu” Dej
