Ai observat că multe reclame sau discursuri încep cu o întrebare?
Te-ai întrebat de ce se întâmplă asta?
Remarci că și eu fac acum același lucru?
Poți purta un dialog cu cineva chiar și când i te adresezi în scris sau de pe o scenă.
O întrebare pusă are rolul de a provoca audiența să răspundă, chiar dacă doar în mintea lui.
Pentru că un răspuns descoperit de interlocutorul tău este mult mai puternic și de impact decât cheia unei parabole, servită pe tavă.
Ți-ai dat seama deja că poți folosi această tehnică și când spui o poveste în fața unor spectatori, la clasă sau în jurul unui foc de tabără, fără să ceri neapărat un feedback cu voce tare.
Introducerea de mai sus are legătură cu resursa pe care ți-o prezint azi, care se numește Mesajul și impactul poveștii.
În Tutorialul înregistrat și în înregistrarea întâlnirii lunare a Cercului Povestitorilor vorbim foarte pe larg despre asta.
Și poți vedea cum am transformat o mare parte a întâlnirii într-una interactivă, cu idei excelente venite din toate direcțiile.
În e-mailul de azi îți prezint câteva reguli de bază atunci când livrezi o poveste și ai nevoie s-o adaptezi vârstei celor cărora le povestești.
Preșcolari
Copiii de grădiniță au nevoie de un mesaj simplu și o poveste curată.
Un impact important o au jocurile care implică mișcare, umorul și repetițiile din cadrul poveștii.
Datorită nivelului limitat de discernământ al audienței, mesajul tău va trebui să fie explicit.
Ciclul primar
În clasele primare mesajul poate deveni mai complex, existând așteptări puțin mai mari din partea publicului.
Poți întrerupe povestea din loc în loc și pune întrebări. Asta te ajută să verifici nivelul de atenție dar și de înțelegere al celor mici.
Gimnaziu
Pentru copiii puțin mai mari, poveștile vor trebui să fie mai „deștepte” deoarece acești spectatori trebuie stimulați mai mult pentru a rămâne atenți și interesați.
Aici umorul funcționează excelent, chiar și gesturile puțin exagerate de tip „maimuțăreală”.
În funcție de reacția lor, poți deschide o discuție legată de tema subiectului, însă la această vârstă mulți dintre copii se simt excelent când găsesc singuri „cheia”.
Liceu
La această vârstă funcționează foarte bine poveștile inteligente, motivaționale.
Eu încerc să stârnesc emoție și să prezint mesajul, morala, chiar la final, indiferent dacă unii au început deja să ghicească pe parcurs ce urmează să se întâmple.
Ca să-i cucerești, păstrează finalul poveștii undeva sus, și mă refer aici la elementele de suspans, emoție sau surpriză.
Ca o concluzie la cele de mai sus, indiferent de vârsta copiilor cărora le povestești, e foarte important să lași loc unui moment de reflecție, acela în care publicul digeră mesajul pe care ai vrut să-l transmiți.
Cu excepția celor de grădiniță, cărora le servim morala cu lingurița 🙂, în rest îți sugerez să stimulezi publicul să gândească, pentru a ajunge singur la mesaj, fie că faci asta punând întrebări, fie că începi o discuție în diverse momente ale poveștii.
Apelează resursa integrală, pentru mai multe detalii și exemplificări, pentru câteva poveșți frumoase cu care să-ți îmbogățești repertoriul și pentru a simți atmosfera prietenoasă și constructivă din sânul comunității noastre.
Cu bine!
drd Giorgiana Popan
P.S. Dacă ai valorificat aceste informații, revino cu un comentariu despre experiența ta.
Acest material face parte din Newsletterul “EduStory” la care ai acces de două ori pe lună fiind abonat la AtelieR de Cuvinte.
