În urma activității desfașurate în învățământul primar am ajuns la concluzia că povestea este și trebuie să rămână metoda de bază a demersului didactic.
În activitatea la clasă îmi încep întotdeauna ziua cu o poveste. Fie că e vorba despre poveștile clasice (ale fraților Grimm, ale lui Creangă, ale lui Slavici etc) ori cele mai ,,la modă” (poveștile de dezvoltare personală), anunț elevii că vom merge din nou în lumea magică a poveștilor pentru a afla…vești și povești.
Cum spun însă povestea..ei, asta e o altă poveste! Niciodată nu încep să spun povestea până nu mă asigur că cei mici sunt pregătiți pentru ,,a primi” povestea. Pentru a se întâmpla asta mi-am creat un adevărat algoritm. După ce copiii s-au așezat cât mai comod, mă asigur că ,,avem toate energiile bine cu noi”. Urmează apoi să ducem energia bună la ochișori din două motive – să intrăm în lumea magică a poveștilor și pentru ca fiecare să își închipuie povestea dupa bunul plac. Ultima ,,tură de energie bună” merge la inimă, ca să simțim până în suflete povestea. Recapitulând, ochii sunt închiși, dar ramân deschise creierul, urechea și sufletul. Atunci când toate acestea s-au întamplat, sting becurile și pun pe fundal o muzică de relaxare. Și abia acum, parcurse toate aceste trepte, asigurându-mă că cei mici sunt gata pentru lumea magică a poveștilor, încep povestea, obligatoriu cu ,,a fost odată ca niciodată”.
Fiecare zi începută ca o povestea mă ajută pe mine și îi ajută pe elevii mei să facem CLR de poveste, MeM de poveste, AVAP de poveste…nu doar să citim/să ascultăm o poveste ci mai ales să scriem împreună o povestea noastră.
Duțu Bianca Mariana
Școala gimnazială ,,Dimitrie Țichindeal” Becicherecu Mic, Timiș
