Am înființat trupa de teatru ANIMA în anul 2004, o dată cu sosirea mea în această școală, în calitate de profesor de Religie și de Limba Franceză, încercând să răspund următoarelor nevoi: motivarea elevilor și prevenirea eșecului în educație și a abandonului școlar, excluderea discriminării de orice fel ( rasială, socială, religioasă etc.), dezvoltarea abilităților elevilor, aflate în stare latentă. Numele trupei provine din limba latină: anima care înseamnă suflet. În limba română, acest cuvânt este baza etimologică pentru substantivul inimă, pentru verbul a anima și pentru alte cuvinte asupra cărora nu mai insist. În celelalte limbi romanice cuvântul a evoluat tot în această zonă: în limba italiană – anima (inimă), în limba franceză – âme (suflet). Cu alte cuvinte, am dorit ca toate experiențele și activitățile desfășurate în cadrul acestei trupe să dezvolte, să consolideze inteligența emoțională.
Unii elevi se înscriu voluntar, pe alții îi încurajez să se înscrie, mai ales pe cei ce nu îndrăznesc să răspundă sau sunt mai timizi în timpul orelor de curs sau în relațiile cu colegii ,din diverse motive (stare materială precară, statut social incert, plasament, etnie, probleme emoționale, cult religios diferit de al colegilor, aspect fizic, dificultăți de exprimare personală și de relaționare). În această trupă ne tratăm unii pe alții de la egal la egal, fără prejudecăți, oricine vine este bine primit, fiecare are rolul lui, încercăm să transformăm dezavantajele în avantaje, mai ales prin activități ludice : ne jucăm, râdem, sărim, dansăm, compunem piese de teatru sau scriem, adaptăm scenarii după cărți, personalități sau evenimente memorabile care au influențat pozitiv istoria și devenirea noastră .
Chiar dacă, în cazul unora , la începutul sau pe parcursul liceului, rezultatele școlare nu sunt performante , ulterior alăturării trupei acestea se îmbunătățesc, în anumite situații spectaculos, mergând până la premii și concursuri la alte activități extrașcolare sau activități de voluntariat pentru dezvoltarea lor personală și pentru comunitate ( cursuri de prim ajutor, Crucea Roșie, SMURD, donare de sânge, evenimente caritabile și de într-ajutorare). Lauda, aprecierea, lipsa comparației , tratarea lor nediferențiată, importanța încurajării punctelor lor forte, toate acestea mă ajută să lucrez ușor cu ei nu numai în cadrul repetițiilor sau pe scenă dar, mai apoi, și în sala de clasă. Se creează între noi o altfel de conectare, care trece dincolo de latura profesională, de cuvinte și ajunge la suflet, în inimă, iar ei își dezvoltă natural, fără un efort impus, competențele pe toate planurile:
-competențe cognitive – crește capacitatea de concentrare, de memorare, învață autonom informații din diferite domenii de cunoaștere, se dezvoltă imaginația, creativitatea;
-competențe artistice, motrice – studierea mișcării, gesturilor, mimicii – dezvoltarea limbajului paraverbal, confecționarea de decoruri, costume , realizarea scenografiei, a regiei, a coloanei sonore etc.;
-competențe sociale – deschiderea necondiționată către semeni, dorința de a construi relații sănătoase, bazate pe respect , încredere, calitatea principiilor de viață, înalte valori morale, înțelegerea importanței muncii în echipă;
-competențe emoționale – autoconștientizarea, gestionarea și exprimarea propriilor emoții, dezvoltarea empatiei, identificarea, detectarea, influențarea emoțiilor celorlalți, încearcă să rămână calmi într-o situație de stres și de presiune, căutând soluții;
– competențe personale – învață ce este responsabilitatea, se dezvoltă stima de sine și încrederea în forțele proprii , îmbunătățirea dicției și a siguranței în exprimare, învață să se autocontroleze și să se autoevalueze corect, se dezvoltă dorința de a se autodepăși.
Una dintre piesele de teatru puse în scenă de trupa ANIMA, este DIN CETATEA LUI „EU” ÎNCETATEA LUI „TU”. Scenariul adaptat, dramatizarea și regia au fost realizate după cartea cu același nume, scrisă de Mersine Vigopoulou. Este o poveste simbolică în care se întâlnesc două lumi . CETATEA LUI „EU” o are ca împărăteasă pe Mândria , iar locuitorii se numesc Orgoliu, Slava Deșartă, Ambiția, Mâniosul. În CETATEA LUI „TU” domnește Smerenia, iar locuitorii se numesc Seninătate, Răbdătorul, Mărinimosul, Doamna Bunătate, Doamna Discernământ. Pe scurt , eroul principal, Mâniosul pleacă în căutarea altei cetăți , dar numai după ce , manifestându-și disprețul față de această călătorie, Mândria îl lasă să iasă din cetate. Trecerea dintre aceste două lumi este facilitată de un bătrân, un bunic înțelept. Cu ajutorul acestuia, Mâniosul înțelege că dacă nu va renunța la eul lui (la egoism) , nu va reuși să ajungă unde își dorește. Abia atunci când recunoaște că are nevoie de ajutor, Smerenia îl sprijină, îl încurajează, îl primește în cetatea ei. De altfel, el află mai târziu că această ființă simplă și suavă este însăși împărăteasa locului, Smerenia, că trăiește într-o căsuță modestă, este învățătoarea tuturor, nu numai a copiilor. Pe deasupra, oricine o poate vizita, oricând, fără a prestabili o audiență, precum în cazul Mândriei, care făcea numai ce voia, fără să dea socoteală nimănui. Mirarea Mâniosului este și mai mare când află că Împărăteasa Smerenie nu ia decizii singură, ci se consultă cu Doamna Discernământ. După multe peripeții, Mâniosul nu mai vrea să plece de aici; o face totuși , cu dorința de a-i aduce și pe locuitorii cetății lui în minunata, armonioasa lume nou descoperită.
Vă invit să vedeți, în fotografiile de mai jos, atmosfera de lucru relaxantă, dar foarte serioasă și responsabilă, în momentul când am confecționat decorurile pentru această piesă. Am folosit, cât de mult s-a putut, materiale reciclabile, o mulțime de cutii de carton de diverse dimensiuni „îmbrăcate” în folie alimentară de aluminiu, hârtie colorată, pensule, acuarele, role de carton , materiale textile inutilizabile, sfoară etc. Așa au prins viață cele două cetăți : una rece și austeră, dominată de palatul Mândriei și cealaltă – colorată, veselă, însorită, în care natura este mediul firesc de dezvoltare al omului, iar casele rămân modeste . Menționez că piesa a fost premiată cu locul I la un festival de teatru școlar regional de la Reghin: Atelierele Thaliei.
La final, în loc de concluzii, aș vrea să fac o mărturisire: eu însămi, în calitate de cadru didactic , sunt produsul a ceea ce am descris mai sus. Cu nețărmurită recunoștință, gândurile mele se îndreaptă către cel mi-a sădit ”microbul” unor astfel de activități, instructorul meu de teatru din perioada liceului. Eram o adolescentă cu multe complexe, începând cu aspectul fizic și terminând cu dificultățile de exprimare. El, un altfel de profesor, a reușit să dezvolte în mine și în cei ca mine, competențele pe care le-am înșirat mai sus. Scopul educației a fost atins: un adult împlinit prin ceea ce face. Dați mai departe!
| Confecționând ,cu drag, decorurile , în timp ce repetăm rolurile | Cooperare, comunicare, dezbatere, căutând soluții | |
| Austeră, rece și pustie: CETATEA LUI ”EU” | Palatul împărătesei MÂNDRIA-se intră doar cu audiență prestabilită | |
| Bine ați venit în CETATEA LUI ”TU” ! | Noi am ales unde vrem să locuim. Voi? Vă așteptăm! Este loc pentru toți sub soare! | |
| În spatele cortinei, cu emoții, așteptând să împărtășim din ANIMA/inimă | Bucurie, tinerețe, frumusețe, amintiri ce vor rămâne vii în sufletele noastre | |
| Iubirea a învins | ||
| ”Spune-ți inimii să lupte pentru cauza cea frumoasă/ Adevărul, de rușine, Dumnezeu, în veci nu-l lasă !/ Nici iubire înjosită, nici dreptate încălcată,/ Cel ce luptă pentru ele, fie sigur de orice dată!” | ”Este bine să punem o limită dorințelor noastre. În acest fel, vom aprecia și ne vom bucura mai mult de cele pe care le avem deja.” (Smerenie)
”Să răspunzi gândului rău cu un gând bun. Să aștepți, să fii constant și gândul bun va birui!” |
|
| ”Mai întâi să cauți binele celuilalt, să zici că celălalt este mai bun decât tine.” | ”Când faci un bine, să-l faci și într-un mod frumos. Nu aștepta recompensă !” | |
Obișnuim ca după spectacolele noastre să împărțim, să dăruim o frântură din ceea ce au văzut pe scenă, un simbol, o inimă cu un mesaj, care să aducă aminte de ANIMA și care să reprezinte, în același timp, o învățătură ce poate fi transmisă mai departe. Cu bucurie vă oferim ceea ce am primit și noi în dar, din CETATEA LUI „TU”:
„Mândria se teme de adevăr, smerenia iubește adevărul.”
„Arma noastră de apărare este iubirea.”
„Să încercăm în ceasul mâniei să nu spunem cuvinte care să-l amărască pe celălalt. Mai bine să plecăm o scurtă vreme până ce ne liniștim.”
„Discernământ înseamnă să ne cunoaștem bine pe noi înșine. Dacă inima noastră este curată, Dumnezeu ne luminează. Astfel putem să judecăm drept și să înfăptuim ceea ce este corect.”
„Smerenia este și împărăteasa noastră și învățătoarea noastră.”
„Pe cât de mare este EUL nostru, pe atât de grele sunt lucrurile. Nu e de folos să fim egoiști, e mai bine să fim smeriți și simpli.”
„Când îți vine un gând rău, să încerci să îl alungi. Altfel, dacă încerci să dai curs gândului rău, acesta aduce după sine altul.”
„BINELE SE POATE ÎNFĂPTUI CÂND VEI ÎNCETA SĂ MAI SPUI MINCIUNI, VEI ÎNVĂȚA SĂ ASCULȚI DE GLASUL CONȘTIINȚEI, DE GLASUL INIMII.”
Prof. Laura Vultur.
