Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase, de comportamente oglindite în mici antiteze între personaje, exemplificȃnd metaforic consecinţele neascultării sau ale ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii.Ȋn poveştile dedicate celor mici, ni se prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înţelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar şi trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, şiretenia, îngâmfarea. Astfel, pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, le povestim basme precum „ Fata babei şi fata moşneagului”de I. Creangă, „ Sarea în bucate” de P. Ispirescu, „ Cenuşăreasa” şi „ Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grimm. Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative, bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving că este bine să urmeze exemplul celor bune. Finalul moralizator contribuie în mare măsură la alegerea exemplului pozitiv. Poveşti precum „ Ionică mincinosul”, „ Puf Alb şi Puf Gri” îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască minciuna. Neascultarea părinţilor, încăpăţȃnarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum „ Capra cu trei iezi” de I. Creangă, „ Scufiţa Roşie” de Charles Perrault ,”Povestea măgăruşului încăpăţănat”. Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor, că nu este bună încăpăţȃnarea ,urmările ei fiind negative.
Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar pute să o piardă pe eroina îndrăgită, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările pricinuite de personajele negative. Valoarea educativă a poveştilor constă în reliefarea unor calităţi morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj şi vitejie, hotărâre şi perseverenţă în îndeplinirea ţelului, spirit de dârzenie şi tărie în înfrângerea piedicilor şi a greutăţilor.
Poveştile îi ajută pe copii: să ia decizii proprii; să înveţe diferenţa dintre bine şi rău, să îşi exprime propriile sentimente şi emoţii mai bine; să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii; să-şi îndrepte atenţia către aspecte pozitive ale vieţii (frumuseţe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a exclude partea negativă; să-şi dezvolte viaţa afectivă (îi ajută să aibă acces la sentimente şi trăiri specifice personajelor şi să le transpună în viaţa de zi cu zi).
Poveştile – fie că sunt expuse oratoric, fie că sunt citite – joacă un rol esenţial atât în educaţia, cât şi în dezvoltarea copiilor.
Printre formele moderne și flexibile de realizare a integrării școlare se numără și utilizarea poveștilor terapeutice, povești cărora le-am acordat un loc aparte în desfășurarea activităților de la grădinița noastră, integrȃndu-le îndeosebi în activităƫile pentru dezvoltare personală. Cartea d-nei psiholog Valeria Ecaterina Purcia- „Poveşti din ghiozdanul meu” ne-a fost la îndemȃnă în acest sens. Ȋn povestea „Răducu şi furnicuƫa înƫeleaptă” copiii au aflat cȃt de important este să fim organizaƫi, temperaƫi, echilibraƫi şi faptul că a fi repeziƫi, neatenƫi, ne poate împeidica să ne atingem scopul.
Au concluzionat că este important să ne oprim din grabă, să nu ne pripim,să gȃndim şi abia apoi să reacƫionăm formulȃnd îndemnul : „Opreşte-te, gȃndeşte şi abia apoi acƫionează”.
Ȋn povestea „O inimă bună” copiii au fost alături de Maxi, un caƫeluş simpatic şi cuminte care a fost respins la joacă, de alƫi căƫeluşi, din pricina blăniƫei cu pete albe şi negre.Ȋnsă Ringo, un căƫeluş cu blana aurie, s-a dovedit a fi prietenos şi l-a introdus în joc, fiind acceptat astfel şi de ceilalƫi. Maxi i-a mărturisit lui Ringo, în finalul poveştii, că nimic nu poate fi mai minunat decȃt inima unui prieten bun.
Utilizarea poveștilor terapeutice ajută la înțelegerea propriei persoane, la dezvoltarea empatiei, la învățarea din experiența altora sau la găsirea unor soluții pentru unele probleme.
De asemenea, în cadrul acestor activități copiii sunt ajutați să aibă o percepție pozitivă a copilului cu nevoi specifice, prin schimbarea mentalității și a modului de relaționare cu copilul cu CES, prin eliminarea stigmatizării, a etichetării, a discriminării și a segregării ulterioare a celor cu deficiențe.
De asemenea am citit copiilor poveşti pro-diversitate, tema diversității fiind o temă foarte importantă în societatea contemporană, întrucȃt copiii sunt expuși din primii ani de viață unei diversități fizice, culturale, socio-economice etc. Cele patru cărƫi pe care noi le-am prezentat copiilor („Clopoțelul lui Nico”, „Să îƫi pui o dorință”, „Lada de cărƫi”, „Suraj, copilul care a atins soarele”), au fost create în cadrul proiectului ROMA S/HEROES (ediția I), desfășurat de asociația Cu Alte Cuvinte (CUAC) și cofinanƫat de Administraƫia Fondului Cultural Naƫional, în parteneriat cu Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România, Asociația OvidiuRo și Biblioteca Metropolitană București. Tineri romi între 16 și 22 de ani au intervievat artiști și activiști romi (Nicoleta Bițu, Connect-R, Loredana Mihaly și Sorin Sandu) iar poveștile de viață ale acestora au devenit cărți ilustrate pentru copii de vârstă preșcolară.
Teme abordate: #etnie #rom #discriminare #egalitate #cărți #o lume fără diferențe. Am discutat pe marginea poveştilor: „Cum se simt Nico, Ştefan și Suraj? Cum te-ai simți dacă ai fi în aceeaşi situaƫie?Foloseşte spinerul emoțiilor pentru a arăta cum te-ai simți.”; Nico este tristă atunci când copiii o strigă ț*ganco și nu vor să se joace cu ea. Pregătește un desen pentru ea și gândește-te la un mesaj — ce i-ai spune ca să nu mai fie tristă? Sorin este trist atunci când i se spune că romii nu pot face teatru. Pregătește un desen pentru el și gãndește-te la un mesaj — ce i-ai spune ca sã nu mai fie trist?Ştefan este trist atunci când este pus mereu în ultima bancă. Pregătește un desen pentru el și gândește-te la un mesaj — ce i-ai spune ca să nu mai fie trist?
Acceptarea și respectarea diversității se dezvoltă treptat, atât prin intermediul activităților structurate, cât și prin valorificarea contextelor spontane de învățare și adaptarea activităților la interesele și particularitățile de dezvoltare ale copiilor. Copilul este sprijinit astfel spre a fi capabil să recunoască, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Prof. Comănac Adina Viorica & Prof. Chiriƫă Alina Daniela
