Dezvoltarea creativităţii prin metode ludice în arta povestirii la limba şi literatura română în gimnaziu.

În ultimii ani am observat o scădere a interesului pentru învățare, concentrare, aprofundare, plictiseala instaurându-se frecvent și mult mai des decât în mod obișnuit, tehnologia devenind modul de a respira, de a acționa și de a asculta. Dezinteresul și superficialitatea sunt la modă, ignoranța fuzionează perfect cu orgoliul dus până la extreme; astfel am căutat soluții noi pentru reînvierea motivației intriseci știind că nimic nu poți realiza dacă nu vrei și dacă dorința nu pornește din interior. Destinul ne-a îndreptat spre un drum inițiatic de poveste: Arta povestirii și beneficiile acesteia atât în aplicarea la orele de română, cât și în viața cotidiană sau personală. Astfel rezultatele au început timid, dar sigur să apară, chiar dacă mai avem încă un drum lung de parcurs. Pas cu pas, treaptă cu traptă, cu răbdare și perseverență clădim încrederea în forțele proprii, cădem, ne ridicăm, cădem, ne ridicăm din nou și mergem mai departe știind că Universul/Creatorul/Dumnezeu nu numără căderile noastre, ci numără ridicările.

 

Lecțiile fiind îmbrăcate în haina povestirii au început să capteze cu adevărat atenția elevilor, iar atmosfera fiind mult mai relaxantă și plăcută. De partenerul de joacă al povestirii, ce să mai vorbim, a devenit cireașa de pe tort. 

 

Am descoperit că nu este chiar aşa uşor să te joci precum ar crede unii. Ne-a fost greu să introducem jocul în aşa fel încât elevul să conştientizeze că de fapt e folosit pentru a-l ajuta să înveţe şi că nu este un simplu joc de genul „Tupu” sau „Raţele şi vânătorii”. Am avut fel de fel de peripeţii cu diferite clase, am întâmpinat unele dificultăţi şi cu anumiţi colegi care zâmbeau discret „pe sub mustaţă”, neîndrăznind să ne spună că nu vom avea niciun rezultat pozitiv şi aşteptând să dăm cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. 

 

Considerăm că nu este important cine are sau nu are dreptate, atâta timp cât metodele utilizate sunt axate pe nevoile elevilor şi cât dau rezultate, fie ele şi minuscule. „De la mic se face mare”, vorba românului din popor. Noi, cadrele didactice, suntem poarta spre noi universuri, lăsaţi-vă purtaţi de imaginaţie, ieşiţi din zona dvs. de confort şi învăţaţi-vă elevii să iasă şi ei din zona lor de confort. 

 

Indiferent de ceea ce veţi face, de ce metode veţi aborda, simţiţi-vă bine şi faceţi-le cu drag, veţi vedea că acest lucru vă va aduce o eliberare şi veţi avea senzaţia de linişte, de plutire existenţială. Lucrurile se întâmplă, pentru că se întâmplă, uneori au un scop, alteori nu găsim scopul, e ca şi cum spunea Osho (2009: 9): „Fiecare val are un val în spate şi un val în faţă, iar întreg oceanul se ondulează în valuri. Valurile sunt eterne”. Elevilor noştri trebuie să le amintim tot timpul că învaţă pentru viaţă, nu de dragul notelor sau de frumuseţea d-nei profesoare ori a d-lui profesor. Nu tuturor li se potrivesc aceste tehnici, nimeni nu este obligat să le abordeze atâta timp cât nu simte acest lucru şi nu are încredere în ele, dar vă spunem noi merită să încercaţi, nu aveţi nimic de pierdut. Aşa am început şi noi printr-un simplu joc și o poveste, apoi ne-am trezit înconjuraţi de multitudinea acestora, scoţând la suprafaţă copilul din noi şi simţindu-ne încă o dată parcă fără griji, ca pe vremurile când mama şi tata „duceau toate grijile în spate”. 

 

Cel mai recomandat este să ne folosim inteligenţa emoţională şi să încercăm să respectăm cele cinci principii propuse de Maurice J. Elias, Steven E. Tobias şi Brian S. Friedlander (2002: 126):

1. Fiţi conştienţi de propriile sentimente şi de sentimentele celorlalţi.
2. Manifestaţi empatie şi înţelegeţi punctul de vedere al celorlalţi.
3. Dobândiţi-vă echilibrul şi faceţi faţă impulsurilor emoţionale şi comportamentale.
4. Construiţi-vă scopuri şi planuri pozitive.
5. Folosiţi aptitudini sociale pozitive în relaţiile cu ceilalţi.

„Creativitatea este cea mai mare rebeliune din existenţă. Dacă vrei să creezi, trebuie să scapi de toate condiţionările, altfel creativitatea ta nu va fi decât o copiere, va fi doar o copie la indigo. Poţi să fii creator numai dacă ai personalitate, dacă nu ţi-ai însuşit psihologia mulţimii”, deoarece „creativitatea este parfumul libertăţii individuale”. (Osho, 2006: 5-6) 

În cele ce urmează dorim să vă împărtășim un exemplu de joc și poveste pentru dezvoltarea creativității pe care le-am utilizat la clasă:

 

Castel: Este nevoie de o minge de tenis de câmp şi de pietre de diferite mărimi aşezate una peste alta într-o piramidă ce reprezintă un castel. În locul pietrelor se mai pot folosite cuburi de plastic şi minge de tenis de masă. Elevii vor fi împărţiţi în două grupe. Prima grupă va trebui să doboare castelul cu ajutorul mingei. După ce castelul este dărâmat sarcina grupei va fi să îl refacă. Grupa a doua va trebui să împiedice prima grupă în refacerea castelului prin punerea de întrebări referitoare la lecţia de zi şi lecţiile precedente. Pentru fiecare răspuns corect se va clădi câte o pietricică. Dacă răspunsul este greşit va fi luat prizonier de grupa a doua. Prima grupă câştigă dacă reface castelul, iar grupa a doua câştigă dacă îi ia prizonieri pe toţi colegii din prima grupă. Profesorul va găsi modalitatea cea mai bună pentru a răsplăti ambele grupe, dar grupa câştigătoare va primi ceva în plus. Se pot schimba grupele, grupa a doua devenind prima grupă şi invers. Profesorul va coordona bunul mers al jocului pentru a nu apărea conflicte. Prizonierii au şansa de a scăpa în cazul în care: grupa a doua pune o întrebare, grupa întâi răspunde greşit, grupa a doua este obligată să răspundă la propria întrebare, dacă răspunde corect ia prizonierul, dacă răspunde greşit, prizonierul scapă. Jocul se poate utiliza în orele de recapitulare, aprofundare sau dinaintea testelor. Grupele îşi pot alege un nume care să-i reprezinte.

 

Dezvoltarea creativităţii în grup:  Elevii vor fi împărţiţi în două grupe. Un grup de 10 elevi care vor fi naratorii, iar ceilalţi vor fi observatorii. Instrucţiuni: 1. Naratorii trebuie să stea în cerc. 2. Observatorii trebuie să stea în afara cercului şi să scrie povestea. 3. Membrii grupului vor compune împreună o poveste. Au nevoie de o minge. 4. Spuneţi: ”Aceasta este povestea Bulibaşei Milion, un tânăr rrom din Trestia” pasaţi mingea la un membru al grupului şi puneţi-l să continue cu următoarele câteva propoziţii, apoi să paseze mingea la altcineva. 5. Continuaţi în acest mod pentru ca povestea să fie scrisă în mod cooperativ. 6. Dupa 5-10 rotaţii cereţi mingea şi spuneti: ”Milion îl cunoaşte pe Ali, un băiat român, care are şi el o poveste” pasaţi mingea înapoi în cerc pentru a se începe povestea lui Ali. 7. Desfăşuraţi activitatea timp de 10-15 minute. Concluzii si evaluare: Cereţi observatorilor să citeasca notiţele pe care le-au făcut despre povestiri. Apoi cereţi membrilor grupului să spună cum au înţeles povestea vieţilor diferite ale celor doi, Milion și Ali, şi comentaţi legătura cu imaginile pe care noi le avem despre aceşti tineri. Notaţi principalele observaţii pe tablă. Ca abilitate de viaţă pot învăţa în plus despre discriminare.

E de la sine înţeles că nu în fiecare oră de română poate fi introdus jocul sau povestea pentru a nu obişnui elevul cu acelaşi mod de predare ce ar duce în cele din urmă la cursuri anoste sau ar putea confunda sala de clasă cu terenul de joacă. Jocul și povestea trebuie introduse cu grijă şi alese în funcţie de nivelul clasei, de lecţia predată, de temperamentul elevilor. Acestora trebuie să li se explice rolul jocului și al povestirii la clasă, importanţa respectării regulilor impuse; ne jucăm, povestim pentru a învăţa mai uşor lecţia, pentru a învăţa abilităţi de viaţă, pentru a îmbina utilul cu plăcutul, fiind foarte important să se cunoască şi noţiunile teoretice care îi vor ajuta să treacă prin întreg labirintul ludic al creativităţii. 

 

Predarea tradiţională îşi are rolul ei bine stabilit, nu înseamnă să o facem cocoloaşă şi să o aruncăm la gunoi, dar nici să dăm cu piciorul în metodele interactive. Considerăm că acestea trebuie să se îmbine într-o armonie cât mai aproape de perfecţiune, trebuie să le amestecăm şi să le omogenizăm în aşa fel încât rezultatul să fie în favoarea elevilor, viitorii adulţi de mâine. Nu suntem nici pro, nici contra metodelor tradiţionale şi interactive, fiecare metodă are părţi pozitive şi negative, încercăm pe cât posibil să fim cât mai obiectivi şi să luăm din fiecare metodă ce este mai bun pentru fiecare clasă. Am avut clase unde au funcţionat numai metodele tradiţionale, clase unde metodele interactive au dat rezultate mai bune şi clase unde s-a putut combina tradiţionalul cu modernul. Cel mai important lucru este ca profesorul zilelor noastre să fie flexibil şi uşor adaptabil în funcţie de situaţie. Într-o societate mereu în schimbare şi în viteză, supravieţuitori şi cu rezultate pozitive vor fi doar cei care vor reuşi să se plieze, să se modeleze după prezentul situaţiei.

 

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa, dar nu înainte de a ne energiza pentru o nouă aventură ce ne aşteaptă…

Fli! / Fli, Flai, Flo! / La vista!

Ini mini şelăuini u-a, u-a / mini

Ini mini şelăuini u-a, u-a / mini

Vă spunem

Bili, Bili, Bo-bo, Bobo Şuanga

Bobo Şuanga / Şuanga / Şşşşşş…

 

Olimpia Pop

 

BIBLIOGRAFIE:

1. Albulescu, Ion (2008), Pragmatica predării: Activitatea profesorului între rutină şi creativitate, Paralela 45, Piteşti
2. Anucuţa, L. şi Anucuţa, P. (2005), Cunoaşterea şi Educarea creativităţii la elevi, Excelsior Art, Timişoara
3. Claxton, Guy şi Lucas, Billb (2006), Fiţi creativi!, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
4. Golu, M. (1993), Dinamica personalităţii, Ed. Geneze, Bucureşti
5. Kubie, S.L. (1958), Neurotic distortion of the creative process, Lawrence, Kansas, Univ. Press
6. Maurice, J. Elias, Tobias, Steven E., Friedlander, Brian S. (2002), Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti
7. Osho (2006), Creativitatea. Descătuşarea forţelor interioare, PRO Editură şi Tipografie, Bucureşti
8. Osho (2009), Eu sunt poarta, Editura Mix, Braşov
9. Roco, M. (1979), Creativitate individuală şi de grup. Studii experimentale, Ed. Academiei, Bucureşti
10. Roco, M. (1985), Stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
11. Roco, M. (1991), Probleme ale stimulării creativităţii individuale, în Rev. de psihologie, vol. 37, nr. 1-2 
12. Roco, Mihaela (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Polirom, Iaşi