„A fost odată ca niciodată… două fete foarte frumoase, pe una o chema Poveste și pe cealaltă Adevăr. Erau cele mai bune prietene, dar într-o zi au început să se certe, ca multe dintre femei, pentru că nu cădeau de acord în privința întâietății frumuseții lor. Fiecare spunea că ea e mai frumoasă decât cealaltă. Dar, nu după mult timp, și-au dat seama că sunt prea subiective și nu au cum să decidă ele singure. Au hotărât, deci, să meargă pe rând până în mijlocul orașului, iar cea care va întâlni mai mulți oameni, care o vor saluta și vor vorbi cu ea, este deci «cea mai frumoasă». Zis și făcut!
Prima a fost Adevăr. Dar nu a prea întâlnit mulți oameni pe stradă, ba unii chiar fugeau de ea. Atunci, ca să nu piardă concursul de frumusețe, si-a aruncat hainele de pe ea. Poate astfel, și-a zis ea, va atrage atenția cuiva. Dar niciun rezultat. Speriată și neîncrezătoare, după experiența prietenei sale, a pornit și Poveste prin oraș și, încet-încet, oamenii s-au apropiat tot mai mult, încât atunci când a ajuns în centrul orașului, toți oamenii erau în jurul ei, să o privească și să o îmbrățișeze.
Poveste câștigă astfel concursul de frumusețe. Apoi își căută prietena și îi spuse: «Draga mea, nimeni nu vrea să vadă adevărul și mai ales adevărul …gol-goluț!» Atunci Poveste luă haina ei multicoloră și îmbrăcă Adevărul. Se spune că de atunci toți oamenii iubesc Adevărul… în haina unei Povesti!” (poveste populară)
Această narațiune este arta poetica a oralității dar și a artei educației în sine. Dezideratul educațional suprem este acela de a educa, de a livra un mesaj de înțelepciune sau un set de informații, care să fie asimilate de către elev în așa manieră încât să poată transfera și aplica acest volum de informații în viața reală. Elevul are absolută nevoie de aceste achiziții
obținute în școală, pentru a se dezvolta cognitiv și psiho-emoțional, dar nu e de ajuns să i se predea conținutul ci e extrem de important modul în care livrăm aceste conținuturi. Cum facilităm acest proces de predare-învățare? Soluția este metoda povestirii, ca oralitate prin excelență. Povestile în educație îmbracă o predare științifică cu haina umană.
Povestea este un mod de reprezentare a procesului de înțelegere. Încă din cele mai vechi timpuri ale umanității, omul a observat că trecerea de la necunoaștere la cunoaștere și la a înțelege ceea ce cunoaște, se concretizează prin povestea spusă. Așadar, dacă povestea ajută omul la dezvoltarea sa cognitivă, rezultă de aici că narațiunea nu este doar o sursă de informații și de cunoașteri ci o sursă de descriere a metodei prin care cineva ajunge prin înțelegere la cunoaștere, devenind vehicul de transmitere a experienței complete și complexe a omului.
Sînică Vrînceanu și Radu B. Ghelu, dintr-o perspectivă evoluționistă au numit omul povestitor ”homo sapiens relator” întrucât, spun ei, abilitățile de povestitor ale omului nu au apărut brusc ci ca rezultat al unui proces de evoluție a speciei umane, la nivel cognitiv, povestea fiind rezultatul ultim al evoluției cognitive.
Conștiința reflexivă, spune Antonio Damassio, cercetător în neuroștiințe, prosefor de psihologie, filosofie și neurologie, nu doar că a desăvârșit revelația existenței, ci și a permis indivizilor conștienți să înceapă să-și interpreteze condiția și extraordinar de valoros, să acționeze! ” Reflecția conștientă și planificarea acțiunii introduce noi posibilități de gestionare a vieții”. Omul, înarmat cu reflecția conștientă a căutat modele de a găsi echilibrul homeostatic și a regla nivelul de bunăstare a vieții proprii, creând norme de comportament care să promoveze binele și să prevină răul, intredicții pentru cei ce au avut comportament negativ în societate, recompense sau laude pentru cei care au săvârșit o faptă eroică într-un fel sau altul, forme de consolare pentru cei aflați în suferință, etc. ”Cum să faci toată această înțelepciune inteligibilă, transmisibilă, persuasivă, aplicabilă, într-un cuvânt cum s-o faci să prindă, a fost o problema la care s-a găsit o soluție” afirmă Damasio. Iar răspunsul este din nou: arta narativă. Povestirea este ceva ce creierul practică în mod natural și implicit. Arta aceasta implicită a creat sinele nostru, mărturisește Damasio.
Poveștile devin vindecătoare prin întrebarea: Ce ai face pentru personajul principal ca să scape? Cum ai rezolva tu problema dacă ai fi în locul lui? Răspunzând la întrebare îți dai propria soluție. Dai răspunsul vindecător în cazul tău. Răspunsul vine mai ușor prin intermediul poveștii, pentru că se dă într-un context protejat. Povestea oferă acea convenție sigură care “nu ești tu” deci nu te obligă la nimic și poți spune și face ce dorești fără să trebuiască să îți asumi vreo responsabilitate. Acestea au puterea de a da curaj omului de orice vârstă de a ieși dintr-o situație sau o stare de confuzie, de nesiguranță. Însă uneori această nesiguranță este și bună, pentru că deschide spre noi oportunități. Iar în final după ce trece tumultul încercărilor, aflăm că totul se termină cu bine și ai speranța în viitor. Eroii din povești sunt ca și noi, dar devin modele. Ei au curajul, ca într-o situație limită, să facă pasul potrivit spre izbândă. Personajele iau o decizie, atunci când noi nu putem, într-un moment de răscruce și intră pe un tărâm nou, ficțional și devin inițiați, schimbați, transfigurați. Astfel, citind, spunând și ascultând povești și participând cu sufletul, mintea și imaginația în poveste noi devenim în final inițiați, mai puternici dar nu pe un tărâm fictional ci în viața reală.
Poveștile stau la baza experienței umane. Mințile noastre sunt modelate pentru a vedea povești peste tot. Spunem povești pentru a comunica unii cu alții, pentru a da un sens lumii, pentru a ne bucura pe noi înșine și pe semenii noștri. Povestirea este o metodă sau un procedeu în cadrul altei metode, extrem utilă și binefăcătoare pentru orice materie. Să ne imaginăm că personajul Adevăr, din povestea de mai sus, este de fapt materia predată, produsul educațional, oricare ar fi el, iar Povestea este tocmai cadrul, care întregește, unește, contextualizează și leagă toate informațiile predate într-un tot unitar. Ca să înțeleagă materia predată, elevul își face în mintea sa, o poveste. In mod reflex atunci când primim o informație, creierul nostru vizualizează informația și îi dă sens. Iar dacă primește un sens, acea informație devine proprie elevului, se așează în mintea și emoția sa.
Arta în general și arta povestirii în cazul nostru, ajută elevul să înțeleagă, să vadă imaginea de ansamblu a unei situații de învățare. Perspectiva creativă este activată și mereu va oferi relaxare și o detașare constructivă, ce ajută învățarea.
Elevul este invitat să vadă materia predată, din mai multe puncte de vedere și să o asimileze în mod natural, implicit, fără impunere și presiune.
Nu cred că există materie, care să nu poată fi predată prin metoda povestirii. Este adevărat că și profesorul de matematică, de exemplu, este astfel obligat să iasă din zona de confort. Dar în acest chip lecția începe să aibă sens, aplicabilitate și pentru elev.
Partea dreaptă a cortexului, care se ocupă de inteligența emoțională, creativitate și imaginație, nu este o zona de acces numai pentru elevii creativi, mai înclinați spre profilul artistic-uman, filologie, etc. Nu! Ci este o componentă a tuturor elevilor, independent de înclinațiile lor spre științe sau arte. Gândirea creativă este una de ansamblu și prin urmare e de folos tuturor. Tocmai de aceea arta și arta povestirii, în cazul nostru, poate fi parte integrantă din sistemul amplu al pedagogiei și nu distruge sau deraiază ci ajută, împlinește, întregește percepția și asumarea produsului educațional.
Ca practician, adică artist povestitor am călătorit și am spus povești în școli din lumea întreagă, precum Iran, Kenya, Coreea de Sud, Maroc, Thailanda, Ungaria, Belgia, Danemarca, Germania, etc. Totodată am întâlnit mulți povestitori-pedagogi, care aplică la clasă această metodă, pentru că este extrem de utilă și întăritoare în amplul proces educațional. Iar modul de a prezenta o materie exactă, nu doar în cadrul orelor de artă, prin povestire are efecte puternice, imediate și temeinice în zona gândirii critice dar și a inteligenței emoționale.
Inteligența emoțională (EQ) este definită prin abilitatea de a percepe, evalua și controla propriile emoții. În vreme ce această conștiință de sine este importantă, la fel de valoroase se dovedesc și abilitățile de a înțelege, interpreta și răspunde la nevoile emoționale ale celor din jur. Daniel Goleman împarte acestă inteligență în 5 componente: autocunoașterea, stăpânirea de sine, motivația intrinsecă, empatia și abilitățile sociale.
Urmărim să devoltăm la copilul ascultător de povești, competența de autocunoaștere, de identificare ale propriilor trăiri și de empatie față de ceilalți. Copilul de 7-8 ani își pune la muncă rațiunea pentru a putea înțelege mesajul din poveste și apoi prin procesul de transferabilitate, să își asume și să aplice bagajul infomațional dobândit.
Programul ”Povești ca să crești”
În cercetarea mea de doctorat deja în curs, am desfășurat pe parcursul acestui an școlar (2022-2023) câte un atelier de povești și jocuri, o data pe lună, la trei clase de a II a din instituțiile școlare din Arad. Metoda noastră aplicată și studiată de-a lungul a zece ani în școlile de nivel primar din toată țara dar mai cu seamă din orașele Arad și Timișoara, s-a conturat în mod intuitiv pe structura unei lecții de predare clasice. Programul nostru se numește ”Povești ca să crești” și urmăreșete dezoltarea competențelor de autocunoaștere și empatia, din sfera inteligenței emoționale (EQ).
La nivelul elevilor se constată un deficit mare de atenție, de concentrare, de apetit pentru lectură, de cunoaștere în general prin experiența proprie, lenea, dezinteresul și ”amputarea” intelectuală prin procedura ”la un click distanță”. Problema digitalizării încă din primii ani de viață, lipsa de modele reale din partea adulților fiind tot mai relevante în această direcție a formării trunchiate și tot mai distorionate ale copilului. Toate aceste punte deficitare aduc după sine și o neputință în sfera autocunoașterii autentice precum și a abilității de empatizare cu ceilalți.
Soluția este metoda artei povestirii, care îmbunătățește predarea și dezvoltă inteligența emoțională a elevilor, transmite informații, educă, influențează și bine dispune în mod non invaziv, dar garantat.
Povestea orală poate să transforme orice materie predată, într-un eveniment memorabil pentru elev, astfel încât învățarea să fie palpitantă, vie și plină de entuziasm..
Metoda propusă de mine care e bazată pe arta povestirii urmează același schelet cu cel al lecției de transmitere și însușire de cunoștințe noi. Procesul principal de organizare a sistemului de învățământ este lecția, predarea lecției, care e provocată de dascăl și se răsfrânge asupra elevilr în mod classic. Lecția de transmitere și însușire de cunoștințe noi este primul tip de predare și cel mai important totodată. Structura acesteia se desfășoară pe parcursul orei de curs, respectiv 45-50 minute, în șapte etape:
| Nr. Lecția de transmitere și însușire de cunoștințe noi | Metoda ”Povești ca să crești” | |
| 1. | Organizarea lecției -2 min. | Cucerirea – câștigarea interesului elevilor și captarea atenției prin joc de cunoaștere -2 min |
| 2. | Captarea atenției -3-5min | Energizarea – activitate motrică și de echipă – 3-5 min |
| 3. | Comunicarea titlului și a obiectivelor -2-3 min | Decolarea– anunțarea titlului poveștii și pregătirea situației de povestire – 2 min |
| 4. | Conținutul, predarea propriu-zisă a noului capitol -20 min | Zborul în imaginar – ascultarea și participarea activă în procesul de narare a poveștii – 20 min |
| 5. | Fixarea și consolidarea cunoștințelor – 4-5 min | Aterizarea în realitate – joc -formulă motrică și de sincron prin care elevii sunt ghidați delicat din imaginar înapoi în realitatea clasei – 2 min |
| 6. | Asigurarea feedback-ului și a retenției de informații – 15 min | Transferul – joc/activități cu valențe dramatice, improvizații, prin care se verifică dacă informațiile predate/transmise prin poveste, au fost înțelese, preluate, asumate și pot fi aplicate în contexte diferite, specifice fiecărui elev – 15 min |
| 7. | Încheierea organizată a lecției, tema sau ceea ce au elevii de învățat -1 min | Acțiune și entuziasm – joc de sincron, ce implică motricitate și dă imbold elevului să aplice informația achiziționată într-un nou context, percepută ca pe o tema de casă plăcută, pe care elevul nu vrea ci își dorește să o facă -2-3 min |
Metoda aceasta de reorganizare a lecției se realizează prin intermediul jocului, activităților dramatice, povestirii și a improvizației. Deși am ales teme specific pentru abordarea noastră, cum ar fi curajul, empatia, bunele manière, prietenia adevărată, iubirea atutentică de sine și de aproapele, etc. Cu toate acestea, metoda ”Povești ca să crești” poate să contextualize orice materie și temă predate. Iată marea sa funcționalitate. Din această nouă perspectivă, predarea devine energică, plină de entuziasm, inovatoare, surprinzătoare și capabilă să stârnească interesul deplin al elevilor, reușind astfel să transmită produsul educațional și obținând feedback-ului și retenția de informații din partea elevilor, non invaziv, dar sigur.
În cazul cercetării mele de doctorat, în mod alternativ, într-un atelier urmărim dezvoltarea autocunoașterii, în următorul îmbunătățirea empatiei. Metodele de cercetare sunt fișele de observații, temele individuale și interviurile de final cu grupurile țintă. Iată fișele de observații ce identifică indicatorii comportamentali specifici, după cum urmează:
| Nr. | Autocunoaștere | Empatie |
| 1. | capacitatea de a conștientiza emoțiile | ascultarea activă |
| 2. | capacitatea de a exprima
propriile emoțiile |
capacitatea de recunoaștere a emoțiilor celuilalt |
| 3. | capacitatea de a controla
propriile emoțiile |
capacitatea de a înțelege emoțiile celuilalt |
| 4. | auto-evaluarea propriilor emoții | capacitate de a oferi soluții la nevoile celuilalt |
| 5. | încrederea în sine adecvat | capacitatea de a manifesta un comportament în relațiile interumane în situații specific |
Cercetarea a demarat în septembrie 2022, odată cu începere anului școlar. Până în present am desfășurat 7 și cele 10 ateliere ”Povești ca să crești” bazate pe metoda artei povestirii, mai sus prezentată. La finalul fiecărui atelier, s-au întocmit fișele de observație pentru fiecare elev participant, din toate cele trei clase aflate sub observație. Iata situația în care ne aflăm,
Pe lângă fișa de observații, elevii au realizat teme în urma fiecărui atelier, cu tematica urmărită, anume autocunoaștere și empatia. Iar rezultatele sunt foarte bune. Nu li s-a impus tema, tocmai pentru a le dat libertatea de a alege dacă vor sau nu să depună acest efort individual, în plus. Dar 95% dintre ei, au venit cu tema făcută, unii chiar au realizat munca individual până nu s-a terminat atelierul. Iar dacă unii nu apucaseră să aducă proiectul pe data următoare, cu certitudine o aduceau ulterior și îmi semnalau aceasta, ca să iau la cunoștință faptul că au fost harnici, temeinici și aveau o atitudine de mândrie și bucurie, căci și-au făcut treaba. Mai mult decât atât, doreau mult să le observ lucrarea și să o apreciez. Practic căutau cu plăcere și încredere, validarea mea, dascăl.
Din exepriența mea de 12 ani ca profesor de actorie în educație, cu beneficiari cu vârstele cuprinse între 3 ani și 18 ani, am învățat, la rândul meu, să mă bazez pe viul din relația profesor și elev, care nu poate fi înlocuit cu nimic. Impactul comunicării în timp real, direct, verbal, non verbal și paraverbal, care va cuceri, convinge și impacta elevul, mai mult decât orice.
În concluzie, comunicarea prin predare sunt în esență forme de a spune povești elevilor. Putem preda în mod interactiv și eficient totodată, prin arta povestirii. Iar profesorul este un povestitor prin excelență.
Giorgiana Elena Popan
Drd. în Arta Povestirii
Bibliografie:
Bettelheim, Bruno, Psihanaliza basmelor, Editura Univers, București, 2017
Bocoș,M., Jucan,D, Teoria și metodologia instruirii. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Pitești, 2007
Bregson, Henry, Râsul.Eseu asupra semnificației comicului, Editura ALL, București,2014 Cretu Tinca, Psihologia vârstelor, Ed. CREDIS-Bucuresti, 2001
Cuceu, Ion, Fenomenul povestitului, Editura Fundației pentru studii europene, Cluj Napoca, 1999 Damasio, Antonio, Sinele.Construirea creierului conștient, Editura Humanitas, București,2016 Dennett, Daniel, Consciousness Explained, Little Brown & Co., Boston MA, 1991
Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, Editura Curtea veche, București, 2001
Heathfield,David, Storytelling with our Students. Theniques for telling tales from around the World, Delta Publishing, Surrey,2014
Johnstone, Keith, Improvisation and the Theatre, Methuen Drama Publishing, London, 1992
Lipman D., Improving your Storytelling: beyond the basics for all who tell stories in work or play, August House Publishers, Atlanta, 1999
Medlicott, Mary, Importanța poveștilor în primii ani de viață, Didactica Publishing House, București, 2019 Mehedinți Soveja, Simion, Altă creștere.Școala muncii, Editura Rotonda, Pitești, 2009
Newberg, Andrew, Waldman,Mark, Robert, Cuvintele îți modelează creierul, Editura Curtea Veche, București, 2019 Nișcov,Viorica, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc, Editura Humanitas, București, 1996 Ovidiu Bârlea, Mica enciclopedie a poveştilor româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976 Păsăreanu, Eugen, Introducere în pedagogia teatrală, Editura Eikon, București,2021
Pearmain, Elisa Davy,Once Upon a Time…Storytelling to Teach Character and Prevent Bullying, Publisher Character Development Group Inc., Greensboro,2006
Propp, V.I., Morfologia basmului, Editura Univers, București, 1970
Propp,Vladimir, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers, București, 1973
Read Mc Donald M., The Storyteller’s Start-Up Book: Finding, Learning, Performing and Using Folktales, August House Publishers , 1993
Read MacDonal,Margaret, MacDonald Whitman, Jennifer, Whitman Forest, Nathaniel, Teaching with Story.Classroom conection to storytelling, August House Inc.Publishing, Atlanta, 2013
Rodari, Gianni, Gramatica fanteziei, Introducere ăn arta de a născoci povești, Editura Art, București, 2016 Stan, Liliana, coord., Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, Seria Collegium, Iași, 2016
Szentagotai-Tătar, Aurora,David, Daniel, coord., Tratat de psihologie pozitivă, Editura Polirom, Seria Collegium, Iași, 2017
Van Gennep, Arnold, Formarea legendelor, Editura Polirom, Iași, 1997
Vrânceanu,Sînică, Ghelu,Radu, Bogdan, Storytelling. Metoda Povestitorul, Editura Panta Rhei, 2021
