Atelier de Cuvinte

Impactul strategiilorde învățare bazate pe storytelling asupra copiilor din învățământul preșcolar, în cadrul pedagogiei dramatice.

Învățământul preșcolar reprezintă una dintre cele mai importante etape din viața copilului, în care se pun bazele dezvoltării cognitive, emoționale și sociale. Pedagogia dramatică, care folosește tehnici teatrale și de povestire, este o metodă eficientă de a stimula creativitatea și de a dezvolta abilitățile lingvistice, sociale și emoționale ale copiilor. Povestirea, ca parte integrantă a acestei pedagogii, este o tehnică esențială prin care copiii pot învăța într-un mod natural și interactiv.

În continuare, vom explora principalele strategii de învățare bazate pe povestire și impactul lor asupra copiilor din învățământul preșcolar, în cadrul pedagogiei dramatice.

  1. Importanța povestirii în pedagogia dramatică

Povestirea joacă un rol central în pedagogia dramatică, fiind o tehnică prin care copiii pot accesa noi cunoștințe și experiențe într-un mod captivant și plin de sens. Prin intermediul povestirilor, copiii sunt expuși la modele de comportament, valori culturale și morale, dar și la structuri lingvistice variate. Această metodă stimulează imaginația și creativitatea copiilor, fiind un instrument puternic pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților de rezolvare a problemelor.

Pedagogia dramatică se bazează pe participarea activă a copiilor la actul de învățare, iar povestirile permit o implicare directă și emoțională. Copiii nu doar ascultă poveștile, ci participă activ la dezvoltarea lor prin dramatizare, reinterpretare sau chiar crearea de noi finaluri. Aceasta dezvoltă atât gândirea critică, cât și empatia și capacitatea de a înțelege perspectivele celorlalți.

  1. Strategii de învățare bazate pe povestire

2.1. Dramatizarea povestirilor

Dramatizarea este una dintre cele mai eficiente strategii în pedagogia dramatică. Aceasta implică interpretarea unor personaje din poveste și punerea în scenă a acțiunii. Prin dramatizare, copiii își pot exersa abilitățile de comunicare verbală și non-verbală, învață să colaboreze cu colegii și își dezvoltă empatia. De asemenea, dramatizarea permite dezvoltarea imaginației și creativității, oferindu-le copiilor libertatea de a explora diverse roluri și situații.

Un exemplu comun este alegerea unei povești bine cunoscute, precum „Scufița Roșie” sau „Cei trei purceluși”, și dramatizarea acesteia de către copii. Fiecare copil poate interpreta un personaj, iar educatorul îi poate ghida în interpretare, asigurându-se că fiecare copil înțelege rolul său și mesajul poveștii.

2.2. Povestirea interactivă

Povestirea interactivă implică participarea activă a copiilor în procesul de narațiune. În această strategie, educatorul începe povestea și îi invită pe copii să contribuie cu idei, să răspundă la întrebări sau să completeze anumite părți ale narațiunii. Aceasta permite dezvoltarea gândirii creative și a abilităților de soluționare a problemelor, deoarece copiii sunt încurajați să găsească soluții și să își imagineze continuări ale poveștii.

Această metodă este utilă pentru dezvoltarea limbajului, deoarece copiii sunt încurajați să formuleze propoziții, să-și exprime ideile și să dezvolte abilități de comunicare. De asemenea, povestirea interactivă stimulează gândirea critică și implicarea emoțională a copiilor în actul de învățare.

2.3. Utilizarea poveștilor cu final deschis

O altă strategie eficientă în pedagogia dramatică este folosirea poveștilor cu final deschis. Acestea permit copiilor să își exercite creativitatea și să vină cu propriile soluții pentru rezolvarea conflictelor din poveste. Educatorul le poate oferi o poveste într-un stadiu incipient, fără un final clar, iar copiii sunt încurajați să creeze un sfârșit propriu.

Această metodă dezvoltă abilitatea de a lua decizii, de a colabora cu ceilalți și de a găsi soluții creative la probleme. De asemenea, copiii își dezvoltă încrederea în sine, deoarece sunt încurajați să își exprime ideile și să participe activ la crearea poveștii.

  1. Beneficiile strategiei de povestire în pedagogia dramatică

Strategiile de învățare bazate pe povestire au multiple beneficii pentru copiii din învățământul preșcolar. Printre cele mai importante se numără:

Dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare: Povestirile oferă copiilor oportunitatea de a învăța noi cuvinte, structuri gramaticale și de a exersa exprimarea ideilor într-un modcoerent și clar.

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale: Prin participarea la povestiri și dramatizări, copiii învață să își înțeleagă propriile emoții și pe cele ale celorlalți, dezvoltând empatia și capacitatea de a lucra în echipă.

Stimularea creativității și a imaginației: Povestirile încurajează copiii să își imagineze noi situații, personaje și soluții, ceea ce contribuie la dezvoltarea creativității.

Învățarea prin joc: În pedagogia dramatică, învățarea este strâns legată de joc, iar povestirile sunt un mod natural și plăcut prin care copiii pot asimila cunoștințe noi fără a se simți presați.

Concluzie

Strategiile de învățare bazate pe povestire în pedagogia dramatică reprezintă o metodă puternică de a stimula dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a copiilor din învățământul preșcolar. Prin dramatizare, povestiri interactive și povești cu final deschis, educatorii pot oferi copiilor experiențe de învățare captivante, care contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare, creativitate și gândire critică. Astfel, pedagogia dramatică nu doar că facilitează asimilarea de noi cunoștințe, dar creează și un mediu de învățare în care copiii se simt liberi să exploreze, să experimenteze și să învețe prin intermediul jocului.

Bibliografie

  1. Dewey, J. (2004). Art as Experience. Penguin Group.
  2. Heathcote, D., & Bolton, G. (1995). Drama for Learning: Dorothy Heathcote’s Mantle of the Expert Approach to Education. Heinemann.
  3. McCaslin, N. (2006). Creative Drama in the Classroom and Beyond. Longman Publishing Group.
  4. O’Neill, C. (1995). Drama Worlds: A Framework for Process Drama. Heinemann Drama.
  5. Slade, P. (1954). Child Drama. University of London Press.
  6. Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press.

Prof. înv. preșcolar Frîntu Eugenia

Grădinița cu Program Prelungit Nr.8

imagine Compania de Povestitori EduStory

Articole asemănătoare

Newsletterul “EduStory”

Înscrie-te aici ca să primești informații sau resurse care să te inspire
pentru cum să povestești sau să faci prezentări memorabile și cu impact