Educația primară este o perioadă crucială în dezvoltarea copilului, în care se pun bazele pentru învățarea viitoare și se cultivă nu doar cunoștințele academice, ci și abilitățile sociale, emoționale și cognitive. În contextul educației tradiționale, însă, se observă adesea o abordare disciplinară fragmentată, în care subiectele sunt predate izolat, fără a evidenția legăturile dintre
ele. În plus, învățarea devine de multe ori un proces pasiv, concentrat pe memorare și repetare, ceea ce duce la o pierdere a interesului din partea elevilor.
Pentru a aborda aceste provocări, se propune introducerea storytelling-ului (narațiunii) ca metodă pedagogică, combinată cu elemente de pedagogie dramatică, într-o abordare
transdisciplinară a curriculumului. Această strategie permite integrarea cunoștințelor din diverse domenii și facilitează dezvoltarea creativității, empatiei și gândirii critice în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani.
Problema identificată
În învățământul primar, una dintre principalele probleme este fragmentarea curriculumului, unde disciplinele sunt tratate separat, fără a face conexiuni semnificative între ele. De exemplu, la o
lecție de matematică, copiii învață cum să facă adunări și scăderi, în timp ce la o lecție de istorie sau literatură pot învăța despre povești, însă rareori aceste două discipline sunt integrate într-un mod care să facă procesul educațional mai coerent și mai captivant. Această separare face ca elevii să perceapă învățarea ca pe o activitate de rutină, lipsită de context, și poate duce la o lipsă
de motivație în a explora în profunzime materiile. Mai mult, educația tradițională tinde să pună accentul pe rezultate măsurabile prin teste și examene, fără a acorda suficientă atenție dezvoltării personale și sociale a copiilor. Acest lucru poate duce la o învățare mecanică și la o lipsă de implicare activă a elevilor în procesul educativ.
Cauzele problemei
Cauza principală a acestei probleme este modelul rigid al curriculumului formal, care este împărțit în discipline distincte și predat conform unor reguli stricte. În plus, există o lipsă de resurse și de formare continuă pentru profesori, care ar putea integra metode pedagogice inovatoare, cum ar fi storytelling-ul și pedagogia dramatică în lecțiile lor. La nivel de resurse, profesorii se bazează adesea pe manuale și metode didactice tradiționale, fără a avea la dispoziție instrumentele necesare pentru a stimula imaginația și creativitatea copiilor. Acest lucru reduce capacitatea elevilor de a face conexiuni între discipline și de a aplica cunoștințele în situații de viață reală.
Soluția propusă: Storytelling și pedagogia dramatică
Soluția pentru această problemă constă în adoptarea unei metode transdisciplinare care să integreze storytelling-ul și pedagogia dramatică în curriculumul formal. Storytelling-ul este o metodă veche, dar extrem de eficientă în predarea cunoștințelor și dezvoltarea empatiei și imaginației. În educația primară, storytelling-ul poate deveni un instrument valoros pentru a facilita învățarea interactivă și conectarea diferitelor discipline. De exemplu, o poveste despre un tărâm magic unde trăiesc creaturi fantastice poate fi folosită pentru a preda atât matematică, cât și științe și artă. Copiii pot învăța cum să rezolve probleme de adunare și scădere prin calcularea resurselor necesare pentru a ajuta personajele din poveste. În același timp, povestea poate introduce concepte științifice precum ciclul apei sau noțiuni despre animale, într-un mod captivant. La final, elevii pot crea ilustrații sau scenete dramatice bazate pe povestea respectivă, ceea ce le permite să exprime creativ ceea ce au învățat. Pedagogia dramatică joacă un rol esențial în acest proces, implicând tehnici precum jocul de rol și improvizația. De exemplu, copiii pot fi invitați să joace rolurile personajelor dintr-o poveste și să-și imagineze cum ar reacționa acestea în diferite situații, cum ar fi o decizie morală dificilă sau o provocare legată de rezolvarea unei probleme matematice. Această implicare activă stimulează atât abilitățile cognitive, cât și pe cele emoționale și sociale.
Implementarea soluției
Pentru a implementa această strategie, profesorii trebuie să fie pregătiți să adopte o abordare transdisciplinară, care să includă povestiri și activități dramatice în toate disciplinele. Aceasta poate începe cu un program pilot în clasele primare, unde profesorii sunt instruiți să folosească povestiri și dramatizări pentru a integra diferite subiecte. De exemplu, o poveste despre un grup
de exploratori care călătoresc prin diverse medii naturale poate fi folosită pentru a învăța geografie, științele naturii, dar și matematică sau limbă și comunicare. Profesorii pot crea planuri de lecție care să includă activități interdisciplinare. Un exemplu ar putea fi lecția despre ciclul vieții unui fluture, unde copiii pot citi o poveste despre un fluture care călătorește și întâlnește diverse obstacole. În timpul acestei povestiri, copiii învață despre stadiile de dezvoltare ale unui fluture, dar și despre simetrie în matematică, desenând fluturi simetrici și discutând conceptele de echilibru și armonie.
Exemple practice de aplicare
Un alt exemplu aplicabil în învățământul primar ar putea fi folosirea unei povești clasice, cum ar fi ”Hansel și Gretel”. Această poveste poate deveni punctul de plecare pentru a învăța
noțiuni de matematică (măsurarea distanței parcurse de personaje), de artă (construirea unei case din turtă dulce din materiale reciclabile) și de educație civică (discutarea lecțiilor morale legate
de pericole și cum să ne comportăm în situații necunoscute). Un alt exemplu ar fi o poveste despre prietenie și colaborare între animale, unde copiii învață atât despre comportamentul animalelor în natură, cât și despre cooperare, împărțirea resurselor și respectul față de ceilalți. Această poveste poate fi legată de științele naturii (studierea animalelor și a habitatelor acestora), de limbaj (scrierea și povestirea narativă) și de dezvoltarea abilităților sociale.
Concluzie
Strategiile de învățare bazate pe storytelling și pedagogie dramatică oferă oportunități valoroase pentru a crea un mediu educațional captivant și semnificativ pentru copiii din ciclul primar. Prin integrarea acestor metode în curriculum, se pot depăși limitările unei abordări fragmentate și se poate stimula creativitatea, empatia și capacitatea de rezolvare a problemelor în rândul elevilor. Abordarea transdisciplinară îi ajută pe copii să înțeleagă că învățarea este un proces complex și interconectat, oferindu-le abilitățile necesare pentru a deveni adulți flexibili și bine pregătiți pentru viață.
Bibliografie
1. Cojocariu, Venera-Mihaela, Educaţie pentru schimbare și creativitate, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2003
2. Egan, Kieran, Predarea ca o poveste: o abordare alternativă a predării și a curriculum-ului
în școala primară, Editura Didactica Press, București, 2007
3. Neacșu, Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici de succes,
Editura Polirom, București, 2015
4. Gardner, Howard, Mintea disciplinată, Editura Sigma, București, 2006
5. Ionescu, Miron, & Radu, Ion (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
6. Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice și practice,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007
prof. înv. primar Năstasă Nadia-Alina
Școala Gimnazială, Comuna Gâdinți, Neamț
