În general, storytelling-ul pare să se bazeze pe cuvinte, o structură bine definită a poveștii și o atmosferă potrivită.
Totuși, există un aspect fundamental care joacă un rol esențial în captarea atenției publicului și în transmiterea mesajului: respirația.
Indiferent de experiența celui care povestește, performanțele pot fi îmbunătățite considerabil printr-o respirație corectă și conștientă.
Iată 3 moduri prin care respirația poate susține și amplifica o poveste:
- Respirație corectă și conștientă
În fața publicului, emoțiile pot deveni copleșitoare, iar respirația rapidă și superficială poate amplifica stările de neliniște.
O respirație profundă și calmă va oferi imediat senzația de siguranță și te va aduce înapoi în momentul prezent, ajutându-te să rămâi ancorat în povestea ta.
Un mod eficient de a face acest lucru este să folosești pauzele conștiente ca un instrument de reglare.
De exemplu, poți cere feedback de la public în legătură cu ce le-ai transmis până atunci.
Această pauză îți va permite să respiri profund și să îți recapeți controlul asupra emoțiilor și asupra poveștii.
În plus, reușești să implici astfel și audiența, transformând momentul într-un schimb de energie.
2. Reglarea tonului și vocii pentru o transmitere eficientă a emoțiilor
Respirația îți permite să îți reglezi vocea și tonul pentru a transmite emoțiile într-un mod mai profund și mai eficient.
Prin diverse tehnici de respirație controlată, poți să-ți adaptezi ritmul vocii în funcție de momentele din poveste – să îți încetinești respirația pentru a crea o atmosferă gravă sau să îți grăbești respirația pentru a transmite un moment de tensiune sau urgență.
3. Potențarea momentelor din poveste
Cu ajutorul unei respirații controlate, poți să construiești momente memorabile de-a lungul poveștii precum: un punct de suspans, o glumă, un moment trist.
De exemplu, o pauză după o respirație adâncă poate construi suspans, iar o respirație rapidă poate amplifica acțiunea. Într-o scenă emoționantă, o respirație profundă adaugă gravitate momentului.
În plus, cu o respirație sacadată poți construi tehnic 3 elemente: suspin, plâns sau chiar râs.
Cele 3 perspective despre respirație nu sunt întâmplătoare – ele corespund celor 3 etape prin care trece orice povestitor în evoluția sa.
Mai întâi are nevoie de curaj și stabilitate interioară pentru a face față emoțiilor, apoi învață să devină firesc și prezent în relația cu publicul, iar în cele din urmă ajunge să stăpânească tehnici care îl transformă într-un expert în crearea momentelor memorabile.
Practic, respirația susține aceste transformări, ceea ce o face să fie mai mult decât o funcție fiziologică de bază – este un instrument narativ puternic.
Folosită corect, poate îmbunătăți încrederea și prezența ta ca povestitor, sprijină transmiterea emoțiilor autentice și poate transforma fiecare moment al poveștii într-o experiență memorabilă.
Așadar, începe să respiri conștient pentru a-ți îmbunătăți storytellingul.
Cu bine!
Giorgiana Elena Popan
Drd în Arta povestirii
