Absența strategiilor de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică duce la o impulsivitate din partea preșcolarilor/elevilor, aceștia fiind greu de stăpânit și comunicând cu dificultate atât între ei, cât și cu alte persoane. De unde putem trage concluzia că, strategiile de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică joacă un rol deosebit de important, decisiv chiar, în dezvoltarea emoțională, și nu numai, a preșcolarilor/elevilor.
Așadar, după cum specificam anterior, pentru o bună sau chiar foarte bună dezvoltare emoțională, și nu numai, a preșcolarilor/elevilor, este deosebit de necesar să se recurgă la strategii de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică pentru a îi putea determina, stimula, pe aceștia să aibă o atitudine corectă față de colegii lor, dar și o conduită adecvată, disciplinată, față de ceilalți din jurul lor, atitudine și conduită care nu le-au fost, poate, insuflate din mediul familial, intrând în mediul școlar cu anumite carențe.
Strategiile de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică aduc o contribuție importantă la dezvoltarea și completarea procesului de învățământ, la o cât mai plăcută organizare a orelor de curs/activităților sau a timpului lor liber, la dezvoltarea aptitudinilor și înclinațiilor preșcolarilor/elevilor. Aceste activități au un caracter foarte atractiv, preșcolarii/elevii participând cu mult optimism, dăruire, însuflețire și voie bună în cadrul acestora.
Strategiile de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică asigură manifestări cât se poate de disciplinate și oferă o independență mai mare din partea preșcolarilor/elevilor.
Strategiile de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică acordă condițiile necesare pentru o conduită cooperantă și pentru o bună formare a conștiinței. Posibilitatea de îmbogățire a experienței sociale se amplifică, în special, datorită libertății de exprimare, dar, și datorită relațiilor cu celelalte persoane care este mai mare.
Astfel de activități dezvoltă contactele sociale dintre preșcolari/elevi, aceștia simțind nevoia de a se afla în colectivitate, de a se împrieteni și a stabili relații interpersonale, de a-și dezvolta simțul responsabilității.
Comunicând cu ceilalți și colaborând în cadrul strategiilor de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică, preșcolarii/elevii vor conștientiza mult mai bine ce semnifică modestia, mândria, curajul, corectitudinea, cinstea și sinceritatea.
Berger și Quinney (2004) susțin că rolul principal al poveștilor este acela că ,,ne securizează, ne cresc conștiința și extind realitatea experiențelor noastre” (p. 8). Poveștile au așadar, o funcție cognitivă, dar și o funcție emoțională: în general, atunci când oamenii spun povești despre ei înșiși sau despre alții, se simt mai bine și își consolidează eul social (Atkinson, R., 2006).
Prin povești va fi posibil ca noi să găsim fericirea și starea de bine, precum și mijloacele pentru a crea și menține stări emoționale pozitive (Burns, G.W., 2012, p. 29).
Atkinson (2006, p. 22) ilustrează clar următoarea idee: ,,Poveștile pot să ne afirme, să ne valideze și să ne susțină experiența în relație cu cei din jurul nostru. Ele întăresc normele unei ordini morale, modelează individul în funcție de cerințele societății (…), contribuie la crearea unor legături, prin întărirea sentimentelor comunitare”.
Soluția prin care eliminăm problema dezbătută la începutul articolului va fi implementată:
- prin jocul de rol care deține o importanță deosebită, deoarece dezvoltă gândirea logică, comunicarea, memoria, limbajul, preșcolarii având posibilitatea să utilizeze termeni care în mod normal nu i-ar folosi și își exprimă propriile trăiri;
- prin concursul ,,Ce știi despre…?” în cadrul căruia un preșcolar solicită o anumită informație, iar altul răspunde;
- prin scenete în cadrul serbărilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, etc.;
- prin tehnica ,,pânzei de păianjen” care presupune ca preșcolarii să fie așezați în cerc și să arunce un ghem de lână de la unul la altul în cadrul activității de memorizare. Primul preșcolar începe poezia, iar copilul căruia îi aruncă ghemul de lână trebuie să îl prindă și să continue poezia. Astfel, toți preșcolarii vor fi antrenați în cadrul activității de memorizare, ghemul de lână trecând de la unul la altul, în final rezultând o frumoasă pânză de păianjen. Prin această tehnică se urmărește stabilirea unei strânse legături între preșcolari, a unor relații de prietenie, dezvoltarea empatiei și o mai bună comunicare/colaborare între ei.
Bibliografie
- Atkinson, R. (2006). Povestea vieții. Interviul. Iași: Editura Polirom.
- Burns, G.W. (2012). 101 povești vindecătoare pentru adulți. Folosirea metaforelor în terapie. București: Editura Trei.
Autor: Costea Iuliana-Petruța
Școala Gimnazială Tâmboești, G.P.N. Slimnic, jud. Vrancea
