Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase, de comportamente oglindite în mici antiteze între personaje, exemplificȃnd metaforic consecinţele neascultării sau ale ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii. Ȋn poveştile dedicate celor mici, ni se prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înţelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar şi trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, şiretenia, îngâmfarea. Astfel, pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, le povestim basme.
Finalul moralizator contribuie în mare măsură la alegerea exemplului pozitiv.
Poveştile îi ajută pe copii: să ia decizii proprii; să înveţe diferenţa dintre bine şi rău, să îşi exprime propriile sentimente şi emoţii mai bine; să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii; să-şi îndrepte atenţia către aspecte pozitive ale vieţii (frumuseţe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a exclude partea negativă; să-şi dezvolte viaţa afectivă (îi ajută să aibă acces la sentimente şi trăiri specifice personajelor şi să le transpună în viaţa de zi cu zi).
Poveştile – fie că sunt expuse oratoric, fie că sunt citite – joacă un rol esenţial atât în educaţia, cât şi în dezvoltarea copiilor.
Acceptarea și respectarea diversității se dezvoltă treptat, atât prin intermediul activităților structurate, cât și prin valorificarea contextelor spontane de învățare și adaptarea activităților la interesele și particularitățile de dezvoltare ale copiilor. Copilul este sprijinit astfel spre a fi capabil să recunoască, să aprecieze și să respecte asemănările și deosebirile dintre oameni.
Prof. Comănac Adina Viorica & Prof. Chiriƫă Alina Daniela
