O decizie importantă când te pregătești să spui o poveste este ce stil interpretativ adopți.
Indiferent de subiectul poveștii, decizia legată de interpretare are legătură cu atmosfera pe care dorești s-o transmiți.
Poți asocia oricând o poveste dramatică cu un stil umoristic, sau o poveste veselă cu o interpretare mai profundă, obținând în ambele cazuri (de fapt în toată multitudinea de combinații posibile) efecte diferite.
Stilul interpretativ este deci un condiment esențial care conduce starea și implicarea auditoriului pe întreaga durată a poveștii.
Îți ofer în continuare trei categorii de stiluri interpretative cu care te poți juca la clasă, sau atunci când spui povești.
Iar în materialele video care completează pachetul despre acest subiect poți regăsi exemplificări și nuanțe despre aceste stiluri, dacă decizi să accesezi resursa completă.
Stilul de film
Dacă folosind stilul unui film istoric rostim patetic și teatral, adoptând stilul unui film de groază vom lăsa pauze, vom folosi sunete ciudate, vom crea suspans.
Putem cânta povestea sau lungi cuvintele pe muzică, obținând efectul unui film muzical sau de operă.
Sau putem folosi un limbaj tehnic, în cazul unui film SF.
Stilul de emisiune TV
Poți întrerupe șirul poveștii și intercala o rețetă culinară, copiind stilul unei emisiuni de gătit sau poți să dai detalii vestimentare, cu un limbaj „afectat” în care, la fel ca într-o emisiune de modă, „amendezi” ținuta Scufiței Rosii.
Dacă abordezi stilul exploziv de tip teleshopping, acaparezi atenția și nu lași audiența să respire.
Sau mai poți folosi stilul Ilie Dobre (comentator sportiv) în care evenimentele poveștii se succed cu rapiditatea unei faze de atac la fotbal.
O stare
Cel mai simplu, și probabil cu asta ar fi bine să începi, este să folosești un stil caracteristic unei stări pe care o înțelege auditoriul tău.
De exemplu poți spune povestea într-un stil plângăcios sau gânditor.
Uituc sau… Ce ziceam? Aa… îndrăgostit. 🙂
Poți exersa o paletă largă de stări și vei observa că acolo unde povestea și stilul nu se suprapun, vei crea un efect de bună dispoziție, iar asta e de bine în arta povestirii, mai ales când lucrezi cu copiii.
Cu bine!
Giorgiana Popan
Drd în Arta Povestirii
