Ideea de azi te ajută să folosești la maximum toate elementele pe care ți le oferă spațiul în care spui povestea.
Și nu mă refer la a-ți pregăti din timp recuzită ci la spațiile asupra cărora n-ai avut posibilitatea să te implici în prealabil, cum ar fi o sală de clasă, o bibliotecă etc. O sală în care ajungi, de exemplu, chiar înainte să spui povestea.
Secretul pe care ți-l împărtășesc azi este ca în partea premergătoare poveștii, atunci când te „împrietenești” cu publicul, în timpul exercițiului de warm-up, sau când te prezinți, să studiezi rapid ambientul și să identifici elemente de care te-ai putea „agăța” cu povestea pe care ai pregătit-o.
Îți ofer mai jos câteva exemple de asemenea elemente ușor de reperat și integrat.
Folosește lumina și umbrele pentru a construi atmosfera poveștii. Dacă povestea ta e învăluită în mister, iar ferestrele din sală au jaluzele, ori dacă îți este la îndemână să controlezi intensitatea luminii, o lumină mai puțin intensă te poate ajuta.
Iar când misterul se elucidează, poți face din nou lumină, aducând spectatorul în zona de siguranță.
Poți folosi o ușă atât pentru plecarea sau sosirea unui personaj cât și pe post de portal magic către o altă dimensiune, chiar dacă doar privești către ea ori doar o deschizi sau o închizi fără să treci prin ea.
Când Cosânzeana îl așteaptă pe Făt-Frumos, o privire contemplativă pe fereastră poate oferi mai multă autenticitate momentului de anticipare a reîntâlnirii.
Un corp de mobilier de dimensiuni mari, aflat întâmplător în sală, te poate ajuta să oferi un reper legat de dimensiunea personajului plimbându-ți degetele pe el în chip de Degețica.
Poți transforma un culoar dintre rândurile de spectatori în cărarea pe care Dorothy ajunge în Tărâmul lui Oz sau pe care Scufița Roșie îl întâlnește pe lupul cel rău.
Sau când dorești să ilustrezi mirosul unei dimineți de primăvară, e o idee bună să te apropii de floarea pe care ai văzut-o în sală, să închizi ochii, s-o miroși și să invoci în mintea spectatorului experiențe olfactive.
Fiecare dintre aceste elemente, și nu numai, poate transforma spațiul într-un cadru viu pentru povestire, creând o experiență captivantă și memorabilă pentru audiența ta.
Cu puțin exercițiu îți este mereu la îndemână să creezi momente excepționale de tip „aici și acum”, în care spectatorul simte că se află în cel mai bun loc în care povestea ta poate fi spusă.
Rămâi cu bine.
Giorgiana Popan, Drd. în Arta Povestirii
