În societatea contemporană, tinerii au nevoie de tot mai multe și mai complexe abilități pentru a se adapta și a progresa într-o lume aflată într-o permanentă mișcare și schimbare. Procesul de învățare nu se oprește odată cu finalizarea studiilor, ci continuă pe tot parcursul vieții. Tocmai de aceea, în anul 2006, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat „Recomandarea privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții”, iar prima dintre cele opt competențe cheie este tocmai comunicarea într-o limbă maternă; această competență este definită prin abilitatea unei persoane de a exprima și interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte și opinii, atât în formă orală, cât și scrisă. În altă ordine de idei, și programele pentru disciplina „Limba și literatura română”, liceu, acordă un interes major dezvoltării abilităților de comunicare orală și scrisă și acesta se concretizează prin Competența generală 3 – Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare (clasele IX-X), respectiv Competența generală 4 – Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare (clasele XI-XII). De asemenea, există o preocupare la nivelul Ministerului Educației și pentru introducerea studiului teatrului la liceu, în anul 2020 fiind aprobată Programa școlară pentru disciplina opțională „Laboratorul de teatru”, clasa a X-a/a XI-a; este cunoscut faptul că, înainte de orice, teatrul este o artă a vorbirii în public, a comunicării.
Deși este evidentă atenția pe care o acordă, cel puțin la nivel formal, atâta Uniunea Europeană, cât și Ministerul Educației din România, dezvoltării abilităților de comunicare în rândul tinerilor, în urma experienței la catedră, am observat dificultățile din ce în ce mai mari cu care se confruntă elevii de liceu atunci când se află în situația de a (se) comunica, de a vorbi în public, în diferite contexte precum prezentarea proiectelor în fața clasei, susținerea unor lucrări practice, exprimarea unui punct de vedere cu voce tare etc. Problemele cu care se confruntă în astfel de contexte sunt diverse: de la o lectură greoaie a textului, pronunțări greșite ale unor cuvinte, stâlcirea neologismelor și arhaismelor, emoții prea mari care îi împiedică să rostească cuvintele sau să lase impresia că le vibrează vocea, deseori uită textele pe care ei înșiși le-au pregătit, schimbarea fizionomiei (se înroșesc, le tremură mâinile, coboară privirea în pământ) până la teama de a nu fi ridiculizați de ceilalți.
Ipoteza de la care a pornit acest demers a fost aceea dacă este posibil ca prin tehnicile și jocurile teatrale elevii de liceu să își îmbunătățească abilitățile oratorice. Prin urmare, am decis să identific o serie de modalități prin care să-i pot ajuta să depășească aceste dificultăți și să-i susțin pentru a-și dezvolta abilitățile oratorice într-un mod atractiv, activ, ludic și antrenant; prin jocuri și tehnici teatrale. Deseori, în cercetările mele am regăsit în lucrările de specialitate comparația dintre un orator și un actor, deoarece de cele mai multe ori prestația oratorului în fața auditoriului este asemeni celei a actorului în fața publicului său, iar „discursul poate fi considerat un scenariu care impune o strategie de gândire, de acumulare de informaţii, o motivaţie care are drept scop final – susţinerea sau interpretarea. Adevărat, ea nu este la îndemăna oricui. Sunt necesare mai multe abilități precum: inteligenţă, o mare capacitate de empatizare, sensibilitate, intuiţie, spontaneitate, chiar seducţie şi manipulare prin intermediul cuvintelor, simţul cuvântului şi al măsurii, vocabular vast. „Deseori auzim că prima impresie contează, deoarece este vorba despre impactul vizual, despre acea percepţie a ochiului care transformă imaginile în informaţii. Fiecare gest, atitudine, mişcare, mimică sau cuvânt furnizează o infinitate de idei, care au influenţă asupra intelectului şi a zonei emoţionale a individului. Altfel spus, elementele non-verbale şi cele de verbalitate, alături de e o ţinută sau postură corporală dominată de calm, de relaxare şi de o atitudine în concordanţă cu starea şi textul comunicat devin elemente fundamentale necesare vorbitului în public, fie că ne referim la un orator sau la un interpret”. (Huzum, 2020, p.186).
Am aplicat un program la clasa a XI-a, în anul școlar 2021-2022, în cadrul opționalului la decizia școlii, „Dezbatere, oratorie și retorică”, pornind de la premisa că un orator bun nu se naște, ci el se face în timp și cu multă muncă. Nu citind, ci mai mult practicând. Așadar: a fi un orator bun înseamnă multă muncă.
Etapele de desfășurare ale programului
ETAPA INIȚIALĂ
Etapa I: selectarea unor discursuri publice
Scop: elevul își dezvoltă gândirea critică și analitică, prin observarea unor discursuri ale unor oratori celebri.
Forma de organizare: individual, frontal
Desfășurarea: elevii au primi ca sarcină de lucru să vizioneze și apoi să selecteze un discurs preferat din mediul on-line pe care l-au prezentat colegilor și au motivat alegerea printr-o frază de tipul: „am ales acest discurs deoarece …”. Au urmat discuții frontale despre criteriile de selectare a discursurilor din mediul on-line. (De ce au ales acest tip de discurs, ce i-a atras mai mult, vorbitorul/tema abordată/insolitul subiectului, elemente de comunicare nonverbală etc.)
Etapa a II-a: Construirea propriilor discursuri. Pregătirea individuală a discursurilor inițiale
Scop: însușirea unui demers pentru elaborarea discursului propriu.
Obiective:
- Să discearnă între discursurile unor oratori celebri și propriile discursuri
- Să compare discursul propriu cu cel al colegilor
- Să motiveze și să emită judecăți de valoare cu privire la propriul discurs, dar și cu referire la discursurile colegilor
Forma de organizare: individual
Desfășurarea: fiecare elev a avut de conceput un discurs pe care să-l susțină în fața clasei. Temele discursurilor individuale au fost decise de fiecare elev în parte, însă elaborarea acestora s-a realizată după o schemă pe care au primit-o de la început Tot pe baza acestei structuri, discursurile susținute au fost evaluate de ceilalți colegi, dar și de profesor.
ETAPA PROPRIU-ZISĂ
Etapa a III-a – Discuțiile post-susținere discursuri individuale
Scop: identificarea celor mai importante 5/3 piedici cu care s-au confruntat atunci când și-au elaborat și susținut discursurile în fața colegilor.
Formă de organizare: frontal
Desfășurarea: în urma discuțiilor frontale, a reieșit faptul că elevii s-au confruntat cu următoarele dificultăți: alegerea cuvintelor potrivite, gestionarea emoțiilor (în special frica, determinându-i să-și uite ideile), imposibilitatea de a reține discursul, teama de a nu fi judecați de ceilalți, coerența și logica ideilor, timpul, controlul respirației.
Etapa a IV-a – Selectarea și aplicarea jocurilor teatrale care să îi ajute pe partea de dicție, respirație și memorie
Aplicarea jocurilor teatrale s-a realizat în cadrul opționalului „Dezbatere, oratorie și retorică”, o oră pe săptămână, timp de 9 săptămâni, în trei mari module: respirația, dicția, memoria.
Scop: dezvoltarea abilităților oratorice prin jocuri teatrale.
Obiective:
- Să exerseze autocontrolului și echilibrul interior
- Să-și îmbunătățească stilul oratoric prin jocuri teatrale
- Să convingă publicul
- Să comunice asertiv
MODULUL I – RESPIRAȚIA „ … respirația conștientă și corectă centrează, liniștește și relaxează. Este baza pentru un volum amplu al vocii, pentru exprimare și modulație vocală și pentru ceea ce îi caracterizează în mod special pe bunii vorbitori: pentru FLOW= FLUENȚĂ” (Rotter & Sindelar, 2014, p. 85)
Activitatea 1: respirația adâncă, laterală și la nivelul spatelui (pentru această activitate am aplicat exercițiile propuse de Rotter, S. & Sindelar, B. în lucrarea Sus cortina …pentru viață. Teatrul educațional – jocuri și exerciții.)
Activitatea 2: exersarea respirației abdominale
MODULUL II – DICȚIA. „Dicţia, se poate obţine doar cu condiţia ca toate vorbele să se rostească întregi. Vorbele nu trebuie grăbite sau lungite, înghiţite, trunchiate, amestecate cu următoarele sau cu prea mare pauză până la ele…” (Bețiu, 2018, p. 17).
Activitatea 1: exerciții pentru mușchii limbii și ai buzelor (pentru această activitate am aplicat exercițiile propuse de Rotter, S. & Sindelar, B. în lucrarea Sus cortina …pentru viață. Teatrul educațional – jocuri și exerciții.)
Activitatea 2: mecanisme de articulații
Activitatea 3: lectura cu voce tare (textele propuse elevilor spre lectura cu voce tare sunt preluate din cursul d-nei prof. dr. Mihaela Bețiu)
MODULUL III – MEMORIA: „… bazându-ne pe memorie, folosind din plin datele pe care le avem deja stocate, putem să dăm viață unor gânduri, lucruri sau evenimente noi, dezvoltându-ne creativitatea” (Darie, 2016, p. 65).
Activitatea 1 – „Când o să plec în California”
Activitatea 2 – „Dialogul alfabetului” (joc preluat din lucrarea „Primii pași în arta actorului”, scrisă de Marius Gîlea)
Activitatea 3 – „Condu povestea” (joc preluat din lucrarea „Primii pași în arta actorului”, scrisă de Marius Gîlea)
ETAPA FINALĂ – Etapa a V-a – Aplicarea și interpretarea chestionarului final pentru a înțelege în ce măsură jocurile teatrale aplicate au avut impact și au contribuit la dezvoltarea abilităților oratorice în rândul elevilor de clasa a XI-a
Așadar, rezultatele obținute, precum și progresul elevilor, vin să susțină utilitatea jocurilor teatrale și contribuția acestora în dezvoltarea abilităților oratorice la elevii de liceu. Analizând ceea ce au simțit, au experimentat etc. în situațiile date, jocurile teatrale aplicate nu au rămas la stadiul de joc, ci au dobândit valențe pedagogice, devenind experiențe de învățare.
Elena Diana Oprea
Bibliografie:
- Beţiu, M. (2018), Elemente de analiză a procesului scenic. Bucureşti: UNATC Press.
- Darie, B. Romina, S. & Jicman, A. (2016). Jocuri teatrale. Manual pentru clasele V-VIII. București: UNATC Press.
- Gîlea, M. (2017). Primii pași în arta actorului. Curs practic. Anul I, semesrul I. București: UNATC Press.
- Huzum, O. (2020). Comunicare, oratorie, relaţionare socială şi profesională. CONCEPT, 1 (20), 183-186.
- Robinson, K. & Aronica, L. (2015). Școli creative. București: Publica.
- Rotter, S. & Sindelar, B. (2014), Sus cortina …pentru viață. Teatrul educațional – jocuri și exerciții. București: UNATC Press.
