Lărgirea orizontului de cunoaștere prin intermediul basmelor și al poveștilor este probabil cel mai autentic mod prin care un copil poate asimila misterele lumii înconjurătoare, cărțile fiind cel mai temeinic partener în această aventură a cunoașterii.
Într-una din lucrările sale, Senge și colaboratorii săi (2016, p.178), afirmă că: „O clasă care învață implică nu doar înțelegerea faptului că toți copiii pot învăța, ci și că elevii învață în multe feluri, că potențialele lor nu sunt stabilite din naștere și că oamenii pot dobândi abilități și competențe de un nivel remarcabil la orice vârstă, indiferent de mediul din care provin sau de experiența lor anterioară. Într-o asemenea clasă, elevii sunt conștienți de faptul că unul dintre obiectivele lor este cel de a ajuta la succesul tuturor.” Cu alte cuvinte, o clasă care învață, indiferent de nivelul de vârstă, de condițiile mediului din care face parte sau a activităților precedente are predispoziția de a asimila o gamă largă de capacități și deprinderi de-a lungul procesului instructiv-educativ, iar acest lucru este cu atât mai important cu cât aceasta înțelege că succesul tuturor depinde de fiecare în parte.
Tot aceștia declară că „Într-o clasă care învață, instruirea nu poate însemna doar transmitere” (idem). Procesul instructiv-educativ presupune, pe lângă transmiterea informației și un demers propriu al elevului de a se îngriji de acesta, de a o consolida, prelucra și întrebuința în toate modurile posibile.
După Cristea (1998, p. 243), „Învăţarea reprezintă, din punct de vedere pedagogic, activitatea proiectată de cadrul didactic pentru a determina schimbări comportamentale la nivelul personalităţii preşcolarului, elevului, studentului prin valorificarea capacităţii acestora de dobândire a cunoştinţelor, a deprinderilor, a strategiilor şi a atitudinilor cognitive.” Această viziune pedagogică evidențiază rolul pe care profesorul îl abordează în ficare zi în procesul formativ al elevilor, cu scopul de a-i călăuzi către o schimbare benefică pentru ei, o schimbare ce le aduce plus valoare.
- Löwe afirmă că învățarea „prezintă o latură cognitivă (de cunoaștere) și una practică (de acțiune). Ea duce, pe de o parte, la cunoștințe, iar pe de altă parte, la activitate”. (107, p.25, apud. Neacșu, 1990, p. 23). Conform acestei percepții, învățarea reprezintă atât procesul de asimilare a cunoștințelor, cât și cel de aplicare a lor.
Lectura basmelor în care este prezentat parcursul unui persoanj principal de la început și până la sfârșit, trecând prin diferite încercări și sfârșind prin învingerea răului, îi crează micului cititor o imagine mai ușor de înțeles a diferitelor aspecte din lumea înconjurătoare pe care acesta încă nu a cunoscut-o în totalitate.
Potrivit lui Morrison T., „Dacă există o carte pe care vrei s-o citești dar nu s-a scris încă, atunci trebuie s-o scrii tu”. Cu alte cuvinte, cărțile nu sunt altceva decât rampa de start, imboldul, de care au nevoie oamenii în viața de zi cu zi. Cu cât este mai fragedă vârsta cititorului, cu atât speranța și sentimentul de încredre se înrădăcinează mai tare în viitorul adult. Acesta capătă încrederea că poate „muta munții din loc”, indiferent de circumstanțe. Astfel, succesul societății depinde de succesul în plan persoanal al fiecărui individ.
Cadrul didactic are responsabilitatea de a-l învăța pe școlar tainele procesului instructiv-educativ, formându-l astfel pe viitorul cetățean. Acesta din urmă trebuie să fie implicat activ în viața comunității și să intuiască soluții noi pentru situațiile neprevăzute. Un bun cetățean are în primul rând grijă de starea sa de bine, de realizarea visului ce-l poartă încă din copilărie pentru a putea ajuta mai apoi lumea înconjurătoare. Acest lucru se poate concretiza doar dacă adultul de azi a avut contact, direct sau indirect, cu diverse modele pozitive în viața de școlar. Poveștile și basmele lecturate în trecut pot constitui baza viitoarelor comportamente și aspirații, prezentând o gamă variată de exemple în acest sens.
Concluzionând, învățătorul trebuie să apeleze la o învățare eficientă, sprijintă de lectura a cât mai multor cărți pentru a forma complet un elev. Învățarea eficientă din zilele noastre se concentrează pe lucrul în echipă, pe generarea unor noi cunoștințe în colaborare cu alții și nu pe dobândirea de cunoștințe la nivel individual cum era văzută în trecut.
În contextul contemporan, în care există o varietate de resurse, elevii trebuie să știe cum să găsească, să selecteze și să proceseze informațiile. Totodată, având în vedere că de-a lungul existenței se vor confrunta cu schimbări permanente, aceștia trebuie să fie capabili să învețe și să-și adapteze nevoile pe tot parcursul vieții și nu doar pe cel al școlarității. Ocupând un loc de muncă, pe viitor, aceștia sunt nevoiți să colaboreze cu ceilalți și să aibă capacitatea de a-și transfera cunoștințele în orice domeniu.
Prof. înv. primar Agapie Iuliana, Școala Gimnazială Nr. 10 ”Mihail Koiciu”
Prof. înv. primar Calistrat Andreea-Claudia, Școala Gimnazială Nr. 39 ”Nicolae Tonitza”
Bibliografie
-
- Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Didactică și pedagogică, R.A., p. 243;
- Neacșu, I. (1990). Metode și tehnici de învățare eficientă. București: Militară, p. 23;
- Sammons, P., Bakkum, L. (2011). Effective schools, equity and teacher effectiveness: a review to the literature în Profesorado: Revista de curriculum y formación del profesorado. Vol 15, no. 3, pp. 10-26 , ISSN 1989-639X
- Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învățării. Teorii și aplicații educaționale. Iași: Polirom
- Senge, P. (coord.), Cambron-Mccabe, N., Lucas, T., Smith, B., Dutton, J., Kleiner, A. (2016). Școli care învață: a cincea disciplină aplicată în educație. București: Editura Trei, p. 178;
- Watkins, C., Carnell, E., Ladge, C. (2007). Effective Learning in Classrooms. Londra: Paul Chapman Publishing.
imagine Compania de Povestitori EduStory
