Bârfa are o definiție simplă. A calomnia, a vorbi de rău pe cineva, a ponegri, a defăima. Acesta e sensul din DEX, dar de multe ori simplul fapt că vorbim despre cineva, în absența lui, e catalogat drept bârfă.
Și nimănui nu-i place ideea de a fi considerat un bârfitor. Mai ales atunci când pățania altuia devine povestea ta.
Cum poți evita acuzația?
Iată 4 sfaturi care te pot ajuta.
- Nu spune niciodată numele celui despre care vorbești, chiar dacă îl cunosc toți din grup.
E important ca, încă de la început, povestea ta să nu fie centrată pe om, ci pe întâmplare.
- Prezint-o, din start, ca pe o întâmplare din care fiecare are ceva de învățat.
Poți folosi expresii de tipul: „o să vă spun o întâmplare care m-a învățat un lucru foarte important” sau „vă povestesc ceva care pe mine m-a marcat” , „să vezi ce e viața…”. În felul acesta, curiozitatea ascultătorilor e îndreptată către mesaj mai mult decât către protagoniștii poveștii.
- Asigură-te că detaliile pe care le vei folosi în relatarea ta nu-i ajută pe cei care te ascultă să identifice situația.
Nu insista pe acuratețea detaliilor (nume de străzi, instituții, locuri cunoscute, fiul directorului, copilul magazionerei etc.), ci pe modul în care au trăit ceea ce s-a întâmplat. Emoția și trăirea personajelor e mai importantă decât micile detalii ce pot ușor trăda numele protagoniștilor.
- Nu judeca, nu da sentințe, ci pune întrebări.
Fă din povestea ta un gând care să-i bântuie terapeutic pe ascultători.
Poate ți se pare prea complicat, dar îți dau și un exemplu.
- Varianta cu miros de bârfă
Ai auzit ce a pățit bietul Călin? E șeful de birou juridic de la noi din primărie. După 15 ani de șefie, gata. Mutat la execuție. Și de ce? Nu a vrut să semneze un act și a fost zburat. Merită? Oricum, cel care a venit după el l-a semnat din prima. El va ieși la pensie de acolo. Cu ce te ajută că ești corect dacă mori de foame?
Ce informații dai aici?
E foarte clar despre cine e povestea și toți își vor aminti fie de incoruptibilul Călin, fie de prostul de Călin, depinde cum interpretează fiecare.
Mai spui, în plus, că și aparatul din primărie e cam corupt, iar cel care i-a urmat în funcție e gata de compromisuri oricând.
Nu dai de gândit celor care te ascultă, ci le livrezi deja răspunsurile.
Ce își vor aminti?
De Călin, de înlocuitorul lui și de un sistem care nu are nimic de a face cu corectitudinea.
2. Povestea ce te poate pune pe gânduri
Azi m-am speriat un pic. Am auzit ce a pățit un cunoscut de-al meu. A refuzat să semneze un act și a fost schimbat din funcție. A pierdut bani, reputație. Mă întreb ce aș face eu? Aș renunța la funcție pentru o semnătură? Merită să faci un asemenea gest care oricum nu va schimba nimic în sistem? Din câte am înțeles, actele oricum au fost semnate de altcineva.
Ce informații dai aici?
Nimic care să identifice personajele. E doar o situație care poate genera o discuție, care naște o întrebare, care te îndeamnă la reflecție.
Ce își vor aminti?
Cu siguranță discuțiile ulterioare, părerile celor din jur. Vor naviga printre idei și poate își vor da propriile răspunsuri.
Și un ultim sfat: înainte de a te pune la povești, amintește-ți și acest citat celebru al lui Eleanor Roosevelt.
„Mințile luminate discută idei; mințile mediocre discută evenimente; mințile mici discută oameni.”
