Desigur că implicarea publicului în poveste poate deveni unul din obiectivele principale atunci când urmează să i ne adresăm.
Iar asta fiindcă există momente, de-a lungul unei povești, în care poate să apară așa numita „burtă energetică”.
Ce înseamnă mai exact?
Această „burtă energetică” poate fi identificată destul de ușor ca fiind un moment în care energia publicului scade, în care povestitorul se pierde în detalii, în obiectele pe care le-a pregătit, în emoții.
În articolul de astăzi îți arăt 3 aspecte de care să ții cont pentru a evita „burta energetică” și pentru a te bucura de un public atent și implicat.
- Nu alege povești care nu te inspiră
E important ca povestea pe care urmează să o pregătești să îți placă, să te inspire într-atât încât să ai bucuria de a o spune.
Dacă, totuși, trebuie neapărat să spui o anume poveste, trebuie să identifici măcar anumite momente care îți plac. Cu siguranță vei găsi câteva scene pe care le poți lucra în ceea ce privește interpretarea, cărora le poți da un ritm și o muzicalitate care să țină publicul prezent.
Poate nu te încântă toată povestea, dar îți place mesajul ei. Atunci vei lucra astfel încât să transmiți cât mai bine mesajul.
- Aplică principiul „call and response”
Aici e puțin mai mult de lucrat, dar nu e nimic complicat la mijloc.
Primul pas este să identifici pe parcursul poveștii un cuvânt sau o sintagmă care se repetă foarte des. Te vei folosi de el ca de un semnal de alarmă („hook”) atunci când simți că energia începe să scadă.
Cel de-al doilea pas este să stabilești cum să reacționeze publicul la acest „hook”.
Astfel, de fiecare dată când vei rosti acel cuvânt, publicul va trebui să facă ceva: să răspundă cu un alt cuvânt, cu o interjecție, să ridice mâinile, să bată din palme sau orice ți se pare potrivit în contextul poveștii.
Această metodă va contribui mult la ceea ce înseamnă ritmicitatea poveștii și îți va asigura atenția publicului cât timp te afli în fața lor.
- Pregătește publicul înainte să înceapă povestea
Pentru ca cei din public să răspundă așa cum îți dorești la semnalul de alarmă pe care l-ai stabilit, e nevoie să le faci încă de la început o pregătire.
Ce presupune pregătirea?
Inițial, le explici ce au de făcut. Apoi faci câteva repetiții cu ei, astfel încât să fii sigură că au înțeles și că îți vor răspunde așa cum ai nevoie de fiecare dată când le-o ceri.
Practic, acest „call and response” te ajută să construiești ritmicitatea poveștii și să te asiguri că publicul e 100% prezent, activ și atent.
Iar un public implicat în poveste nu poate duce decât la un succes al întregii activități.
Cu bine!
Giorgiana Elena Popan
Drd în Arta povestirii
