Un moment de spontaneitate poate transforma pe loc o poveste cunoscută într-o experiență nouă pentru că oferă o altă perspectivă, îmbogățește narativul și conectează mai profund povestitorul cu ascultătorii.
Pentru a-ți antrena spontaneitatea, dar și pentru a implica mai mult copiii într-un subiect și a-i face mai receptivi, uite câteva idei care mi-au venit.
I-aș ruga să aleagă câteva cuvinte la întâmplare (pot fi obiecte din clasă) și aș încerca să le construiesc o poveste în jurul acestora, dându-le voie să schimbe din când în când regulile jocului.
Le-aș mai putea cere un sfârșit de poveste, urmând apoi s-o asamblez pornind de la coadă spre cap.
Sau și mai simplu, aș lua o poveste clasică și le-aș cere din când în când să-i schimbe direcția. Iar eu aș construi ținând cont și de reacțiile lor de pe parcurs.
Poate te gândești că aceste exerciții au mai mult legătură cu improvizația și sunt de acord.
Dar cred că spontaneitatea și improvizația sunt surori. 🙂
Aceste jocuri creative pot stabili în plus o legătură mai puternică cu clasa, dându-ne voie să ne etalăm vulnerabilitățile. Așa cum o facem în fața unui prieten bun.
Cu bine!
Giorgiana Popan
Drd în Arta Povestirii
