Nu e obligatoriu să păstrezi același stil de interpretare pe întreaga durată a poveștii ci îl poți adapta fiecărui personaj din poveste.
Această alternanță, respectiv aceste nuanțe, oferă autenticitate tipologiilor de personaje prezente în poveste iar povestea va fi acceptată mult mai natural.
Cred că exercițiile de improvizație sunt excelente pentru a antrena stilurile interpretative și te vor conduce la interpretări mai neregizate, naturale, mult mai aproape de realitate.
Uite mai jos 3 argumente în acest sens:
- Răspunsul natural la situații neașteptate pune povestitorul într-o mai strânsă legătură cu realitatea dar și ascultătorii mai aproape de situații credibile.
- O conexiune emoțională mai profundă cu publicul induce acestuia o percepție mai sinceră vis-a-vis de comportamentele personajelor pe care le are în față.
- Atunci când publicul nu poate anticipa ce se întâmplă în următorul moment, se va simți mai atras și mai implicat în poveste, iar asta îl face nu doar s-o privească ci s-o trăiască într-o oarecare măsură.
Tocmai de aceea, în materialele video dedicate acestui subiect am acordat timp pentru a exemplifica un excelent joc de improvizație.
Găsești AICI (link extras video 34:46 – 43:12) cum decurge Taxi Driver, jocul care anticipez că te va distra cel puțin cum ne-am distrat și noi la acel moment.
Accesând resursa completă (o poți face AICI, menționând la observații Stilurile de interpretare), afli care sunt regulile jocului și o să poți vedea și o a doua variantă exersată cu membrii Cercului Povestitorilor.
Dar o să mai regăsești și povestea inspirațională a lui Hans Laurens (invitatul special din Danemarca), modul prin care atelierele lui stimulează imaginația și creativitatea, dar și procesul prin care, împreună cu copiii, dezvoltă idei pe care le aduc până în faza de carte tipărită, un motivator excelent pentru orice copil.
Cu bine!
Giorgiana Popan
Drd în Arta Povestirii
P.S. Ne-ar bucura un comentariu despre experiența ta aplicând ceea ce ai aflat aici. Nu te sfii, scrie-ne.
