”Cuvântul, păpuşa şi mişcarea, îşi au povestea lor, astfel încât, emoţia este omniprezentă dând girul unei trăiri, în care finalul va fi întotdeauna fericit şi de… povestit.” (Conf. Univ. Dr. Psih. M. D. Paşca)
Povestirea este o formă de artă fundamentală, având rădăcini adânci în tradițiile culturale ale omenirii. La grădiniță, arta povestirii joacă un rol esențial în educația timpurie, nu doar ca un instrument de divertisment, ci și ca un mijloc eficient de dezvoltare a inteligenței emoționale a copiilor. Conform studiilor, copiii care ascultă povești dezvoltă vocabularul mai repede și își îmbunătățesc abilitățile de exprimare verbală. Strategiile de învățare bazate pe storytelling (povestire) în pedagogia dramatică sunt instrumente extrem de valoroase care ajută copiii să se implice atât emoțional, cât și cognitiv, favorizând creșterea academică și personală. Povestirea conectează elevii cu emoțiile lor, stimulează creativitatea și dezvoltă abilitățile de comunicare, fiind deosebit de eficientă în educația timpurie și în învățământul primar.
Ce este povestea terapeutică? Povestea terapeutică este o formă de poveste care are un scop clar de a ajuta copiii să gestioneze anumite probleme emoționale sau comportamentale. Aceste povești sunt create astfel încât să rezoneze cu experiențele copilului, fără a-i provoca anxietate. În centrul poveștii se află un personaj care trece printr-o situație similară cu cea a copilului, oferindu-i astfel posibilitatea de a se identifica cu protagonistul și de a învăța din experiențele acestuia. De exemplu, un copil care trece printr-un divorț al părinților poate învăța dintr-o poveste despre un personaj care se confruntă cu o schimbare similară, că este în regulă să simtă tristețe sau furie. Povestirile terapeutice oferă un mod indirect și non-invaziv de a aborda probleme sensibile, ajutând copiii să se simtă mai puțin copleșiți de propriile emoții sau temeri. Las deschisă următoarea întrebare: Cât de des se utilizează acest timp de intervenție în învățământul de masă?
Care ar fi principalele probleme asociate cu utilizarea poveștilor terapeutice în grădinițe? Personalizarea insuficientă a poveștilor terapeutice le poate scădea semnificativ eficiența. Este nevoie să fie adaptate nevoilor emoționale și psihologice specifice ale fiecărui copil sau grup de copii. Este de dorit o colaborare între educatori și consilieri în vederea înțelegerii nevoilor individuale ale fiecărui copil. De asemenea, formarea continuă a educatorilor în utilizarea poveștilor terapeutice este esențială pentru a se asigura că acestea sunt folosite corect și cu un impact pozitiv. Fără o pregătire specifică, există riscul ca poveștile să fie folosite greșit sau ineficient. Unele povești terapeutice pot aborda subiecte delicate, cum ar fi moartea, divorțul, frica sau traumele, iar dacă aceste teme nu sunt prezentate într-un mod accesibil și sensibil, ele pot genera confuzie, teamă sau alte emoții negative în rândul copiilor.
Comunicarea deschisă între educatori și părinți este esențială pentru a explica scopul poveștilor terapeutice și beneficiile lor pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. În grădinițele cu programe aglomerate, poate fi dificil să se aloce suficient timp pentru sesiuni dedicate poveștilor terapeutice, iar resursele pot fi limitate în ceea ce privește accesul la materiale de calitate sau la personal calificat. Integrarea poveștilor terapeutice în activitățile zilnice poate fi o soluție pentru a face față constrângerilor de timp. De asemenea, investițiile în resurse educaționale și colaborarea cu specialiști în domeniu ar putea sprijini utilizarea lor eficientă. Evaluările periodice ale progresului copiilor în urma utilizării poveștilor terapeutice, prin observații și feedback din partea părinților, educatorilor și psihologilor, pot ajuta la o mai bună monitorizare a efectelor acestora.
Studiile de specialitate publicate la nivel internațional subliniază că utilizarea poveștilor terapeutice în cadrul educațional nu doar că sprijină dezvoltarea personală și socială a copiilor, ci oferă și o metodă de predare interactivă, care le captează atenția și îi implică emoțional. Acestea facilitează dezvoltarea empatiei, a rezilienței și a abilităților de comunicare, aspecte esențiale pentru formarea unui caracter echilibrat și a relațiilor armonioase între copii.
Exemplele de bune practici și modele de ”așa da” ne sunt furnizate de literatura de specialitate. Studiul realizat de Karbasi Amel et al. (2023), publicat în Journal of Education and Health Promotion, a investigat impactul terapiei prin joc și al intervenției prin povești asupra abilităților sociale ale copiilor cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Cercetătorii au evaluat abilitățile sociale ale copiilor înainte și după intervenție, utilizând metode specifice de evaluare a comportamentului social. Studiul a constatat că intervenția prin joc și povești a avut un efect semnificativ în îmbunătățirea abilităților sociale ale copiilor. După sesiuni, acești copii au demonstrat o mai bună capacitate de a interacționa cu ceilalți, de a-și exprima emoțiile și de a rezolva conflictele într-un mod adecvat. Aceasta sugerează că abordările creative precum jocul și poveștile pot fi instrumente eficiente pentru a sprijini dezvoltarea socială la copiii cu ADHD. Un alt studiu recent, publicat în 2023, își propune să investigheze în ce măsură competențele emoționale ale copiilor, manifestate în timpul citirii poveștilor, sunt corelate cu pregătirea lor pentru școală, având în vedere atât competențele cognitive, cât și cele sociale. S-a concluzionat că cititul poveștilor nu este doar un instrument pentru dezvoltarea lingvistică, ci joacă un rol important și în dezvoltarea emoțională și în pregătirea generală a copiilor pentru tranziția la școală. Citirea poveștilor este o activitate esențială care poate sprijini atât dezvoltarea competențelor socio-emoționale, cât și pregătirea pentru mediul școlar formal.
Care este rolul cadrelor didactice în arta povestirii în general și la nivel de poveste terapeutică, în special? Povestea trebuie adaptată în funcție de vârsta și nivelul de înțelegere al fiecărui copil, iar educatorii trebuie să creeze un mediu sigur în care copiii să se simtă confortabil să discute despre ceea ce au învățat din poveste. De asemenea, jocul de rol și dramatizarea le permite să exploreze perspective diferite și să dezvolte empatia, îi încurajează să înțeleagă emoțiile și motivațiile personajelor, ceea ce aprofundează înțelegerea și reținerea informațiilor. Copiii învață să își exprime emoțiile, își dezvoltă abilitățile de comunicare, inteligența emoțională, promovând lucrul în echipă și rezolvarea de probleme.
Suntem datori să le oferim copiilor noștri, de acasă sau din sala de grupă/ clasă, un mediu singur, în care să se simtă acceptați, înțeleși validați emoțional. Moștenirea pe care le-o oferim este felul în care i-am făcut să se simtă. Să ne învățăm copiii că nu vedem lumea așa cum este ea, ci o vedem așa cum suntem noi.
Bibliografie selectivă:
- Maria Dorina Paşca, Povestea terapeutică în arta animaţiei, Târgu-Mureş: Editura Ardealul, 2020
- Ramona, H. I. (2016). The Contribution of Therapeutic Stories to the Social-Emotional Development of Pupils. In V. Chis, & I. Albulescu (Eds.), Education, Reflection, Development – ERD 2016, vol 18. European Proceedings of Social and Behavioural Sciences (pp. 249-260). Future Academy. https://doi.org/10.15405/epsbs.2016.12.33
- Karbasi Amel A, Rahnamaei H, Hashemi Z. Play therapy and storytelling intervention on children’s social skills with attention deficit-hyperactivity disorder. J Educ Health Promot. 2023;12:317. Published 2023 Sep 29. doi:10.4103/jehp.jehp_1104_22
- Sofri, I.; Czik, A.; Ziv, Y. Are You Ready for a Story? Kindergarten Children’s Emotional Competencies during a Story-Reading Situation Is Associated with Their Readiness for School. Educ. Sci. 2023, 13, 1169. https://doi.org/10.3390/educsci13121169
- Thümmler R, Engel EM, Bartz J. Strengthening Emotional Development and Emotion Regulation in Childhood-As a Key Task in Early Childhood Education. Int J Environ Res Public Health. 2022;19(7):3978. Published 2022 Mar 27. doi:10.3390/ijerph19073978.
Prof. învățământ preșcolar Loghin Gabriela
G.P.N. Ciprian Porumbescu
imagine Compania de Povestitori EduStory
