Emoțiile sunt formațiuni ale personalității. Ele îi caracterizează pe indivizi din punct de vedere social-psihologic, relevând importanța procesului emoțional pentru personalitate. Emoțiile sunt o reflectare a proceselor ce au loc în organismul individului, adică se reduc la percepții organice, la reacții somatice și vegetative, care automat se manifestă sub influența iritanților afectogeni. În realitate, însă, pe parcursul copilăriei, emoțiile parcurg o cale progresivă de dezvoltare, acumulând un conținut mai bogat și forme mai complicate de manifestare sub influența condițiilor sociale de viață și de educație. Deci, există diferite opinii referitoare la geneză și dezvoltarea emoțiilor, cert este faptul, că emoțiile au un rol deosebit la formarea deprinderilor comportamentale și sistemului motivațional, fiind o condiție indispensabilă în formarea personalității.
Deci, începând cu primii săi ani de viață, educația afectivă a copilului constitute o sarcină pedagogică foarte importantă, într-un anumit sens mai însemnată chiar și decât educația lui intelectuală, căci gradul însușirii de către copil a noilor cunoștințe și priceperi, precum și scopurile concrete, pentru care le va folosi ulterior, depind în mare măsură de caracterul atitudinii copilului față de oameni și față de mediul înconjurător. Pentru a înțelege just emoțiile copilului, trebuie să stabilim sigur cauzele care i le-au provocat.
Mulți preșcolari întâmpină dificultăți în dezvoltarea abilităților socio-emoționale, cum ar fi gestionarea emoțiilor, empatia, și comunicarea eficientă. Aceasta influențează capacitatea lor de a interacționa pozitiv cu colegii și de a se adapta la situații noi. Cunoașterea emoțiilor personale – este reprezentată de conștientizarea de sine, recunoașterea unui sentiment atunci când el apare, ceea ce reprezintă piatra de temelie a inteligenței emoționale. Persoanele care au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sunt ”piloți” mai buni ai existenței personale, fiind mai siguri asupra modului în care reacționează în privința decizilor personale.
Gestionarea emoțiilor – stăpânirea emoțiilor în așa fel încât să fie cele potrivite, reprezintă capacitatea de a construi conștientizarea de sine. Cei care nu reușesc să își gestioneze corect emoțiile și să se stăpânească se vor confrunta permanent cu frustări, în vreme ce aceia care excelează în acestă direcție se pot reechilibra mult mai rapid în urma obstacolelor și a problemelor din viață.
Motivarea de sine – fiind absolut esențială, reprezintă punerea emoțiilor în serviciul unui scop. Autocontrolul emoțional, amânarea recompenselor și înăbușirea impulsurilor stau la baza reușitelor de tot felul, capacitatea de fi ”pe fază” duce la performanțe ieșite din comun în toate domeniile.
Dificultățile în dezvoltarea abilităților socio-emoționale pot fi atribuite lipsei unei abordări sistematice în educația preșcolarilor, în care acestea să fie cultivate în mod activ. Focalizarea pe dezvoltarea cognitivă și pe obiective academice lasă adesea puțin loc pentru explorarea emoțiilor sau pentru exersarea abilităților sociale într-un mod structurat și semnificativ. În plus, metodele tradiționale de predare nu oferă întotdeauna contexte interactive și ludice prin care copiii să învețe despre gestionarea emoțiilor și despre relațiile interpersonale.
Copiii de astăzi sunt fascinanți, extrem de importanți și dețin un potențial imens de învățare, ei sunt fascinanți prin modul lor de a descoperi lumea înconjurătoare, de-a explora mediul, dar și prin modul lor privind dezvoltarea capacităților umane.
Bucuria, entuziasmul, fericirea și tristețea, supărarea, furia, frica, mânia reprezintă forme diferite ale atitudinii subiective ale copilului față de realitate, aceste emoții le manifestă diferit în funcție de context, astfel că ”la copilul preșcolar întâlnim doar emoții și sentimente, neputând vorbi despre afecte sau pasiuni la această vârstă” (Golu, 2015, p.42), totodată sentimentele și emoțiile experimentate de către copii sunt numeroase și diverse; în acest fel copilul preșcolar poate trece cu ușurință prin diverse stări emoționale de la bucurie la supărare, de la râs la plâns, iar aceste emoții ”nu sunt înăscute, ci se formează sub influența educației și a afectivității” (ibidem) dezvoltându-se în această perioadă și sentimente morale, intelectuale și estetice.
Povestirea dramatică reprezintă o soluție inovativă pentru aceste probleme, având potențialul de a sprijini dezvoltarea socio-emoțională a copiilor prin activități ludice și interactive. Prin tehnici precum jocurile de rol, teatrul de păpuși, povestirile interactive și scenariile dramatice, copiii sunt invitați să își exploreze propriile emoții și să înțeleagă diverse situații sociale. Jocuri de rol – Copiii interpretează diverse personaje din povești, ceea ce le permite să se pună în pielea altora și să înțeleagă emoțiile și reacțiile acestora. Prin acest proces, ei învață să recunoască și să își gestioneze propriile emoții.
O variantă a jocului de rol este dramatizarea, metodă care valorifică tehnicile artei dramatice (dialog, gest, mimică, pantomimică, decor) prin care se urmărește în special, adâncirea înțelegerii unor aspecte studiate și fixarea lor, pe un fond afectiv intens.
Teatrul de păpuși – Este o tehnică ce le oferă copiilor posibilitatea de a explora situații complexe într-un mediu controlat. Păpușile pot deveni vehicule pentru exprimarea emoțiilor, oferindu-le copiilor un mod indirect și sigur de a aborda fricile sau frustrările.
Îmbinarea jocului dramatizare, adică demonstrarea spectacolului, cu jocul în teatru, dă posibilitate de a-i uni pe copii într-o idee comună, retrăiri, dându-i posibilitate fiecărui copil să-şi imagineze, să-şi manifeste creaţia sa proprie. Copiii percep jocul ca spectacol, ce le aduc multă bucurie de la conţinutul şi activismul propriu.
Bibliografie:
- Golu, F., (2015). Manual de psihologia dezvoltarii. O abordare psihodinamica. Editura Polirom.
- Programul educaţional Da, poţi!-un curriculum preşcolar pentru dezvoltarea socio-emoţională, vârsta 4-7 ani
- Ştefan, C. A., Kallay, E. (2007), Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, ghid practic pentdru educatori , ed. Aqua Forte, Cluj-Napoca.
Profesor Învățământ Preșcolar Eremia Liliana,
Liceul Tehnologic,,Nicolae Titulescu’’-structură Grădinița cu program normal nr.12 Medgidia
imagine Compania de Povestitori EduStory
