Sunt mici trucuri pe care chiar și copiii le pot deprinde relativ repede.
Îți aduci aminte că mâncarea bunicii avea un gust diferit față de cea gătită de mama deși era „aceeași” rețetă?
Așa se întâmplă și cu aceeași poveste spusă de două persoane diferite.
Cu toate că firul narativ e comun, „condimentele” pe care fiecare povestitor le presară sunt dozate diferit, alegând ce și cum să folosească pentru a-i da viață.
Felul tău de a povesti are capacitatea de a îmbogăți orice poveste, limbajul tău non-verbal completând într-un mod unic mesajul pe care-l transmiți.
Iar atitudinea ta face o poveste diferită față de varianta ei spusă de altcineva.
Când auditoriul pleacă la final cu gânduri despre coafura ta sau micile momente de nesiguranță, atunci mesajul tău nu a ajuns unde trebuia.
Nu a cucerit!
Vreau să știi că e normal să ai emoții când spui povești. Chiar și marii actori au, indiferent de experiența lor, dar le vor folosi inteligent și în avantajul lor pentru a-ți completa mesajele.
Emoțiile pe scenă îți dezvăluie latura umană, fragilitatea pe care publicul o așteaptă de la o ființă vie. Lipsa emoțiilor mă face să cred că roboții n-ar putea spune povești așa cum o fac oamenii.
Spectatorul tău completează mereu povestea cu ceea ce vede în fața lui.
Iar ceea ce vede are legătură atât cu felul cum arăți, cum vorbești, ce spui dar și cu felul în care te simți sau te „vezi” tu pe scenă.
De aceea e important să te placi înainte de a te prezenta în fața celor care te vor urmări. Să te simți bine cu tine, cu felul în care arăți, cum te percepi în ipostaza de povestitor…
Pentru asta, eu îți recomand să spui doar povești în care crezi și care-ți plac, să-ți reamintești de ce le spui și ce vrei să transmiți cu ele.
Așa vei ști că faci ceea ce trebuie și că locul tău e acolo, iar asta se va simți în povestea ta.
În momentul în care îți pui un zâmbet pe față, se vor activa neuronii oglindă ai celor din fața ta iar o parte dintre spectatori îți vor zâmbi înapoi. Aceștia îți vor fi aliații în procesul povestirii, te vor încărca pozitiv și-ți vor prelua mesajul așa cum ți-ai dorit.
Pune-le întrebări care să pregătească povestirea, să seteze așteptări și să-ți dea timp să te vizualizezi, să te aduni, să te observi și să te concentrezi.
Cu bine!
Giorgiana Popan
drd în arta povestirii
